Din Cuprins: ◊ Tabel cronologic ◊ Poezii Purtând semnătura lui Isidore Ducasse, iar nu a dublului sau conviețuitor în cămașă de gânduri și de metafore, Lautreamont, Poezii I și Poezii ÎI reprezintă și astăzi o provocare deseori apăsătoare atât pentru critică și istoria literare, cât și pentru hermeneutică, mulți exegeți limitându-și discursul la note și observații pe marginea decriptărilor practicate fie de editori profesioniști, fie de traducători inspirați. Operele, în integralitatea lor seducătoare și, deopotrivă, halucinantă, nu îngăduie o marjă prea largă de manevre interpretative: înaintând poticnit, cu suișuri și coborâșuri, mimetic, trudind să exhibe fantasmele și temerile unui autor de atâtea ori și pe nedrept respins de editorii în care investise nu doar propria, exagerată încredere, ci și finanțele părintești, discursul liric ducassian șochează de astă dată tocmai prin voita segregație de ceea ce constituise anterior substanța scriiturii sale, în satanicele Cânturi din intimitatea cărora Maldoror avea să se ridice împotriva romantismului epigonic și a romanelor sentimentaloide ori foiletoniste. Diferența dintre cele două tipuri de discurs este, la prima vedere, aproape schizoidă: cum să lauzi, să eternizezi Binele, Frumosul, Adevărul, pilonii înțelepciunii antice, atât de repede, la o distanță atât de mică după ce te-ai scufundat în Rău, în Grotesc, în Aparență și ai devenit, cel puțin în ochii nu prea încercănați de lecturi ai unor cititori de suprafață, un damnat la plagiatul fatal? Căci Poeziile vor fi publicate (sub forma unui volum dispus în două fascicole) în iunie 1870 la Librairie Gabrie, așadar la nici un an distanță de momentul apariției Cânturilor lui Maldoror pentru care tânărul sosit din provincie în metropola pariziană nu obținuse decât, în cel mai bun caz, rău-voitoare comentarii înveninate venite din partea unor ciraci ai condeiului critic. - Livia Iacob
