Octavian Goga s-a născut pe 1 aprilie 1881, la Rășinari în orașul Sibiu; a fost un poet român, politician de extrema dreaptă, prim-ministrul României în 1937 și membru al Academiei Române din anul 1920. În 1905 a apărut la Budapesta volumul Poezii, la București în 1907 și la Sibiu în 1910. După acest debut editorial, devenit un adevărat eveniment literar, poetul a intrat tot mai mult în conștiința opiniei publice. Criticul literar Ion Dodu Bălan aprecia că volumul lui Goga „înseamnă începutul unei noi epoci pentru sufletul nostru românesc”, pentru că „nimeni n-a întrecut la noi vigoarea, puritatea și muzica limbii, bogăția colorilor, originalitatea ideilor, seninătatea concepțiilor, candoarea expresiilor și fondul sănătos național, ce se concentrează în aceste poezii”. Poeziile din acest volum sunt socotite „creațiuni geniale” și cei mai valoroși critici „înțeleg rosturile sociale, naționale și estetice ale acestei apariții în istoria liricii românești".
Cuprins:
Rugăciune
Plugarii
Noi
Oltul
Casa noastră
Dascălul
Dăscălița
Bătrâni
Reantors
Departe
Zadarnic
În codru
Dimineața
Pe Înserate
De la noi
Cântăreților de la oraș
Sara
Lăutarul
La groapa lui Laie
Pace
Singur
Părăsiți
Toamna
Copiilor (fragment)
Despărțire
Așteptare
