Fiind cea dintai traducere integrala in romaneste a liricii lui Vincenzo Cardarelli, cartea de fata ofera prilejul unei minunate intalniri cu cel care, alaturi de Ungaretti, Saba, Montale, Campana si Quasimodo, a fost unul dintre cei mai de seama poeti italieni ai secolului XX. Unul care, sfidand modele literare si nu numai, a stiut sa-si urmeze vocatia pana la capat. Ca niste spiragli, ca razele ce razbat prin nori, poemele sale sunt, cum spune prietenul si comentatorul sau Emilio Cecchi, „pure linii de forta", iar desenul lor, iluminant si memorabil totodata, da la iveala „peisaje ale vointei, panorame ale timpului, arhitecturi polifonice de scrupule, remuscari, revendicari, bucurii vertiginoase...".
Raze
Ce oare ma izbeste acum?!
Un val de umbra din mare
pe muntii indepartati,
poala unui nor, ocrotitoare.
Dar e de-ajuns sa ridici ochii.
Lucrurile nu asteapta decat sa-ti amintesti.
Incet-incet minutele traite
intocmai le vom regasi.
Curaj, sa privim!
