„Și orice voi fi spus, aici ori aiurea, stă sub nădejdea sănătoasă ca în tăcerea care se lăsă pe urma cuvântului vă pot însoți între lucrurile simple care ne fac, zi după zi, să iubim viața. După cum știți cuvintele puternice sunt puține. Ele nu pot fi zăbăvnicite în drumul lor și nici înhămate la carul patimilor trecătoare. Alături de oamenii care au înțeles bine acest lucru își deapănă trecerea faptele și istoria. Cuvintele nu sunt totdeauna de prisos, după cum ele n-au fost vreodată necesare. Căci nimic din ceea ce oamenii se înverșunează să caute nu locuiește (decât poate vremelnic) în cuvinte…” (Sorin Borza)
