Portret al artistului la tinerete

Dintre toate personajele romanului, Stephen Dedalus este singurul al cărui portret este complet realizat. Cele mai intime gânduri, amintiri și senzații ale sale ne sunt revelate; toate celelalte personaje există pentru cititor doar atât cât contează pentru Stephen. Autoportretul lui Joyce este unul complex, invitându-ne să îl simpatizăm pe Stephen și în același timp făcându-ne să îl privim mai critic și chiar să râdem de el. Băiețelul pedepsit pe nedrept de către Dolan pentru că nu și-a copiat temele la latină are parte de simpatia noastră. Mai puțin demn de simpatie este tânărul ale cărui devotări absurde trădează un înalt grad de egoism și ale cărui meditații abstracte despre natura iubirii nu au niciun efect pozitiv asupra relației cu ceilalți; sau studentul pretențios de la Universitate care își expune propriile teorii estetice bietului Lynch, un ascultător indiferent, care face glume tot timpul și pe care pedantul și lipsitul de umor  Stephen îl ignoră. Stephen tinde să își vadă viața ca pe o luptă eroică de eliberare din numeroasele chingi pe care simte că orașul său natal le impune: “plasele” pliticii, religiei și familiei. Pe parcursul romanului, totuși, percepția de sine a lui Stephen este subtil întreruptă de Joyce, care aduce numeroase remarci la adresa defectelor și inadecvărilor lui Stephen, pe care el nu le sesizează. Stephen se identifică cu eroul clasic al cărui nume îl poartă, însă este mai degrabă ca Icar, care a zburat prea aproape de soare și a căzut în mare, nu ca Dedalus, a cărui viclenie l-a făcut capabil să meșterească aripile care i-au permis să evadeze din închisoarea lui Minos. Acest roman exemplar pentru modernismul european iluminează momente semnificative din copilăria și tinerețea lui Stephen Dedalus – un alter ego al scriitorului –, pe fundalul Dublinului de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Un bildungsroman care ilustrează atât desprinderea treptată a eroului de constrângerile familiei, religiei și naționalismului irlandez, cât și parcursul său către individualizarea artistică. Capodopera autobiografică Portret al artistului la tinerețe, publicată în volum în 1916, este o narațiune în cinci părți a vicisitudinilor și avatarurilor copilăriei și adolescenței lui Joyce la Dublin. Într-o Irlanda frământată de eterne tulburări și conflicte politice, într-o familie cu mulți copii, sărăcită, redusă la mizerie de un tată ușuratic și petrecăreț și de o mamă habotnică, orbită de religiozitate. O copilărie marcată de rigorile drastice ale unor școli iezuite și o adolescentă petrecută într-o societate sufocată de bigotism, de un tradiționalism deviat într-un misticism menit să înnegureze cu spaime transformările fiziologice și efuziunile sentimentale și senzoriale ale pubertății. Joyce transferă toate aceste trăiri personajului pe care-l numește Stephen Dedalus. Simbolica numelui e transparentă: Stephen îl evocă pe Sfântul Ștefan, primul martir al creștinismului, ca o emblemă a jertfei de sine pe care o presupune creația artistică; iar Dedalus trimite la eroul din mitologia greacă Dedal, care reușește să zboare din labirint cu ajutorul unor aripi din ceară. Stephen Dedalus, alias Joyce, după o educație iezuită traumatizantă, evadează în lume și se dedică literaturii. Spaimele inoculate elevilor de către preoții iezuiți cu privire la osândele care-i așteaptă pe cei căzuți în păcat (mai cu seamă în păcatul trupesc) ating în roman dimensiuni dantești. Roman inovator prin tehnicile sale moderniste, dezvoltate ulterior în Ulise, Portret al artistului... a influențat mari scriitori precum Virginia Woolf, Samuel Beckett sau William Faulkner. Prefață de Dana Crăciun Traducere de Antoaneta Ralian