După atâția ani de slujire pe care mi i-a dat Dumnezeu, pot să spun despre limbajul liturgic (cultic) că, este: - un limbaj bogat și cald, la auzul căruia vibrează sufletul, se trezesc simțirile și sentimentele la o trăire duhovnicească autentică, învăluită de căldura Duhului Sfânt; - un limbaj dulce și răcoros, care-ți unge sufletul de dulceață Duhului Sfânt și te răcorește cu roua dumnezeieștilor și dulcelor cuvinte; - un limbaj profund și înălțător, la auzul căruia simți că te înalță pe cele mai înalte culmi ale dumnezeieștilor înțelesuri; - un limbaj dumnezeiesc, prin care Dumnezeu ni se face cunoscut ca un Dumnezeu îmbrăcat în cel mai frumos chip; - un limbaj nelumesc, care nu se coboară prin nimic, la nivelul expresiilor ordinare, folosite curent de lume;
