Potirul și Canonul. Despre chemarea și practica neschimbată a Sfintei Împărtășanii

De ce Sfânta Împărtășanie, aflată în centrul vieții Bisericii și cu un rol atât de important pentru mântuirea credincioșilor, atunci când este pusă în discuție, părerile se împart atât de repede? Oare Hristos a lăsat păreri potrivnice și un adevăr greu de deslușit sau o moștenire limpede și curată, încredințată Apostolilor și păstrată în Biserică drept „credința dată sfinților, odată pentru totdeauna” (Iuda 3)?   Dacă El este „capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1,18) și „piatra cea din capul unghiului” (Efeseni 2,20), poate Biserica Sa să primească temeiuri potrivnice în privința aceleiași Taine? Hristos Însuși Se roagă „ca toți să fie una” (Ioan 17,21), iar Pavel continuă această unitate în Domnul: „precum învăț eu în toate Bisericile”. Și precum Hristos nu Se poate împărți, nici voia Lui pentru Biserică nu poate fi împărțită în adevăruri diferite despre Euharistie.   Potirul și Canonul se adresează deopotrivă credinciosului care vrea să înțeleagă și teologului care vrea să cerceteze. Bogatul aparat de note oferă cititorului posibilitatea de a vedea nemijlocit ce spun Sfinții Părinți despre temeiurile primite de Biserică, reunind mărturia Scripturii cu tâlcuirea Părinților, Canoanele și hotărârile Sinoadelor într-o demonstrație convergentă a acelorași izvoare.