Poveste de Craciun

Povestea de Crăciun de Charles Dickens a fost publicată cu foarte mulți ani în urmă. De atunci, este citită cu încântare de copii și de părinți, iar farmecul ei se arată și mai mult în preajma sărbătorilor. Este povestea unui bătrân morocănos și zgârcit, Ebenezer Scrooge, pe care nimic nu pare să îl mai mulțumească. În noaptea de Ajun este vizitat de stafia fostului său partener de afaceri Jacob Marley, apoi de încă trei spirite. Acestea îi arătă lui Scrooge cum poate răscumpăra suferința pe care le-a provocat-o celor din jurul său: în loc de tristețe, singurătate și disperare poate alege bucuria de a petrece Crăciunul alături de cei apropiați, devenind astfel mai bun și mai fericit.   Ilustrații de Diana Tivu Fragment din cartea "Poveste de crăciun" de Charles Dickens: "- Spirite! spuse Scrooge, cu un interes pe care nu-l mai avusese niciodată, spune-mi dacă Tiny Tim va supraviețui.  - Văd un gol, răspunse acesta, în sărmanul loc de lângă cămin și o cârjă rămasă fără stăpân, păstrată cu mare grijă. Dacă aceste umbre nu vor fi schimbate de Viitor, atunci copilul va muri. - Nu, spuse Scrooge. O, nu, bunule Spirit! Spune-mi că va fi cruțat! - Dacă aceste umbre rămân neschimbate de Viitor, niciunul din seminția mea, continuă Spiritul, nu-l va mai găsi aici. Și dacă va fi așa, ce importanță are? Dacă este să moară, ar face bine chiar să moară și să reducă surplusul de populație. Copleșit de remușcare și de durere, Scrooge își puse mâinile peste urechi la auzul propriilor cuvinte, pe care Spiritul le rostise întocmai.  - Omule, spuse uriașul, dacă nu ai în piept o piatră în loc de inimă, atunci stăpânește-te altă dată de la asemenea vorbe pline de cruzime și de fățărnicie, până afli 'ce este surplusul' și 'unde este surplusul'. Oare ești tu chemat să decizi cine va trăi și cine va muri? Se prea poate ca în Cer tu să ai mult mai puțină însemnătate și să fii considerat mult mai puțin vrednic să trăiești decât milioane dintre copiii acestor oameni sărmani. O, Dumnezeule! Să ajungă insecta de pe frunză să-și spună părerea despre numărul mult prea mare al fraților săi flămânzi care se târăsc în țărână! Scrooge se plecă în fața asprelor mustrări ale Spiritului și, tremurând, își lăsă ochii în pământ. Dar, la auzul propriului nume, și-i ridică iute. Pentru domnul Scrooge! spuse Bob. Să bem pentru domnul Scrooge, cel care a făcut posibilă sărbătoarea noastră. - Chiar așa! strigă doamna Cratchit, îmbujorându-se. Mi-aș fi dorit să-l văd aici, cu noi. I-aș fi spus eu vreo două vorbe ca să aibă cu ce se ospăta, și i-aș fi dat și ceva 'aperitive'. - Dar, draga mea, sunt copiii de față! E ziua de Crăciun! - Fără îndoială că este Crăciunul, căci numai într-o astfel de zi poate cineva să bea pentru un om atât de respingător, de zgârcit, de nemilos și fără suflet cum este domnul Scrooge. Și tu știi că este așa, Robert! Nimeni nu știe mai bine decât tine, vai, ție! - Draga mea, fu răspunsul blând al lui Bob, este ziua de Crăciun."