Poveste de iarna

Pătrundeți în atmosfera saloanelor Belle Epoque, într-un New York magic, acoperit de zăpezi și bătut de vânturi cumplite. Într-o noapte de iarnă, Peter Lake, un mecanic orfan, crescut în fabulosul ținut al lacurilor, pătrunde în casa magnatului Penn și o descoperă pe Beverly, o tânără frumoasă și mistuită de febră, privind stelele pe acoperișul înghețat. Între cei doi se înfiripă o iubire care îl va purta pe Peter prin mai multe epoci și spații în încercarea de a întoarce timpul pentru a o aduce înapoi pe iubita sa. Din călătoria lui se naște una dintre cele mai încântătoare povesti scrise în literatura americană. Autorul creează tablouri de o frumusețe și de o limpezime care orbesc ochii sufletului. - Publishers Weekly Acest roman împinge limitele literaturii contemporane. Este povestea de iubire a unui autor talentat cu însăși limba engleză. - Newsday Fragment din cartea "Poveste de iarnă" de Mark Helprin: "Cu poliția și Codițele pe urmele lui, Peter Lake a hotărât să plece din Manhattan și să lase cele două brațe ale cleștelui să se închidă. Dacă ambele organizații ajungeau față în față în căutarea prăzii lor dispărute, șocul ciocnirii îi putea aduce lui Peter Lake trei sau patru luni de libertate. Însă asta se putea petrece doar dacă dispărea el. A hotărât să se alăture culegătorilor de scoici din Mlaștina Bayonne, știind că ei îi vor oferi adăpost și un loc pe uscat pentru cal, pentru că ei îl găsiseră pe Peter Lake crescuseră (o vreme) precum lupii. Ei erau mai feroce decât Codițele, care nu îndrăzneau nici să înmoaie o vâslă în apă sau să atingă vreun stâlp aflat la kilometri depărtare de întinsul lor domeniu, de teamă că vor fi decapitați instantaneu. Nimeni nu reușise să îi disciplineze, pentru că erau luptători extraordinari și imposibil de găsit și, în plus, tărâmul lor era doar pe jumătate real și oricine pătrundea în el fără încuviințarea lor putea dispă-rea pe veci în norii învălmășiți care măturau apele ca luciul oglinzii. New Jersey hotărâse cândva să îi aducă în fluviul mare al vieții, al legii și al impozitelor. Treizeci de șerifi, poliția statului și agenți ai Companiei de Securitate Pinkerton dispăruseră permanent în valurile albe și orbitoare ale norului care gonea. Guvernatorul-locotenent fusese tăiat în două în timp ce dormea în conacul său de la Princeton. Unul dintre feriboturile Weehawken a fost aruncat în aer, ridicându-se că o minge de foc cât o clădire de douăzeci de etaje și scoțând un bubuit atât de puternic, încât făcuse să se cutremure toate ferestrele pe o rază de optzeci de kilometri. Peter Lake știa că, deși și-ar putea găsi adăpost în mlaștină, va fi mereu atras de luminile Manhattanului aflat peste fluviu, indiferent de primejdii."