Poveste pe coada de matura

Din spatele unui trunchi gros, o pereche de ochisori curiosi se miscau cu o iuteala nemaivazuta, privind poienita si toate vietatile adunate in jurul ei. Pe toti ii cunostea, dar nu intelegea ce faceau ei acolo, stransi laolalta, prieteni cu totii. O fetisoara mica si o claie de par incalcit completau portretul personajului. Calare pe maturica ei, ascunsa in spatele copacului, micuta vrajitoare astepta cu nerabdare sa vada ce se va intampla in continuare. Era intr-una dintre escapadele ei nocturne, facute pe furis, fara frica de spiritele rele si de vrajitoarele negre, stia ca mama ei, chiar si dormind, veghea asupra sa. Mama ei era una dintre putinele vrajitoare albe ramase si toata ziulica era in miscare, ajutand pe oricine se afla la ananghie, vazuta de animale si de neobservat pentru oameni. Se tinea departe de vrajitoarele negre, dar le strica mereu planurile. Pastra distanta si fata de oameni, dar ii ajuta de cate ori putea. O singura data incalcase regula si, dupa noua luni, aparuse Maghela, asa se numea micuta creatura. - Marieta Bucur