Povestea baiatului care transforma in ciocolata tot ce atinge

    Lui John Midas ii place ciocolata. Ii place atat de mult, incat ar manca toata ziua, fara oprire. Putin ii pasa ca-si strica pofta de mancare. Dupa parerea lui, ciocolata este cea mai buna dintre toate mancarurile! Insa, intr-o buna zi, dupa ce a ratacit printr-un magazin de dulciuri misterios, John a aflat ca exista si ceea ce se cheama prea multa ciocolata…            Fragment:       “Mergand de colo-colo in timp ce isi devora manusa, John nu-l observa pe un coleg de-al sau, Spider Wilson, decat cand ii auzi vocea.     - John a innebunit! John a innebunit! zbiera Spider.     Apoi se rasuci catre John.     - Nu te hranesc acolo unde stai? il zeflemisi el.     Spider era cu o clasa mai mare decat John si era unul dintre baie cei mai rai si mai vicleni din intreaga scoala.     John infuleca o bucata mare din palma celei de a doua manusi si parea multumit.     - Care-i treaba? intreba Spider. Te obliga ai tai sa mananci piele?     - Aceasta este o piele speciala, replica John. Isi linse buzele si ofta, multumit. Se preschimba in ciocolata de indata ce ti-o bagi in gura. Uite.     John musca degetul mic al manusii si apoi scoase din gura.     - Acum e ciocolata.    Il baga la loc in gura si il infuleca.     - Da-mi o bucata, spuse Spider.     - De ce ti-as da? vru sa stie John. Sunt manusile meIe.     - Da-mi o bucata, repeta Spider.     - Iti mananc eu tie manusile? intreba John, plin de logica, cu gura plina de ciocolata. De ce le-ai manca tu pe ale mele?     - Alea nu sunt manusi adevarate, spuse Spider. Ori de cate ori cineva are bomboane, trebuie sa le imparta cu ceilalti. Este regula clubului.     - Ce club? intreba John.     - Nu conteaza ce club, spuse Spider. Dar ai face bine sa-mi dai si mie niste ciocolata.     Fara sa mai astepte, Spider smulse ceea ce mai ramasese din cea de a doua manusa. John era prea surprins ca sa se opuna si, oricum, nici nu avea chef. Era oarecum convins ca mancase deja o gramada de ciocolata, destul pentru o vreme. Incepea sa-i fie sete.”