Povestea celor trei Mascarici

Povestea celor trei Măscărici - Valeriu Gramatki Prezentare grafică: Valeriu Malearenco Fragment din carte: "Odată, nu chiar demult, cam vreo cincizeci de ani în urmă, într-o oarecare țară, nu pe la noi, ca să fim mai preciși, trăiau trei măscărici. Nu se știe care erau numele lor adevărate, dar ei își ziceau Krums, Plums și Fidley. Toată averea lor în cea mai mare parte constă din costume de circ și alte rechizite ce le foloseau pentru spectacol și ea încăpea în caroseria unui vechi furgon pe care măscăricii îl iubeau ca pe un prieten, căci furgonul era pentru ei și casă, și masa, și mijloc de transport, și cabina pentru grim, și scena, mai pe scurt, era un membru egal al micii lor trupe. Al cincilea și de fapt ultimul membru al colectivului de măscărici era un motan alb, mare și pufos, cu numele Bucefal, pe care Krums îl găsi rătăcind la o margine de drum și îl luă cu ei: era un pisicuț slab și mic ce mieună jalnic. În câțiva ani motanașul prăpădit se prefăcu într-un motan mare și frumos, cu un caracter foarte independent. Măscăricii se străduiau să-l învețe măcar câteva trucuri, însă Bucefal ignoră toate încercările lor refuzând să se supună oricărei dresări. Unicul lucru cu care cădea el de acord era faptul că-i permitea lui Krums să-l îmbrace într-un costum de circ și în timpul spectacolului stătea mândru pe acoperișul furgonului, privind cu indulgență spectatorii. De fapt, Bucefal se mai afirmă încă într-un domeniu: considerând furgonul teritoriul lui propriu, nu permitea nimănui să se apropie de el. Era de ajuns ca cineva să se îndrepte spre camion, ca pe loc Bucefal îi sărea în întâmpinare miorlăind sălbatic și zgâriind cu ghearele pământul, încât curiosul preferă să se retragă imediat. "Mai bun paznic ca Bucefal al nostru nu găsești în lumea întreagă", ziceau cu mândrie Krums, Plums și Fidley. Aici se termină prologul nostru și, ca să nu pierdem timpul, trecem la relatarea acelor evenimente neobișnuite ce au avut loc într-un orășel provincial spre care se îndreptase trupa noastră de circ să dea spectacol. Într-o dimineață însorită de vară vechiul furgon, doldora de cufere cu rechizite, pe care ședeau Krums, Plums și Bucefal, condus de Fidley, unicul lor șofer, ajunse într-un mic orășel. Orașul îi întâmpină pe călători cu o liniște sinistră, neobișnuită pentru o dimineață atât de târzie. De fapt, din cauza zgomotului produs de motor, Fidley nu remarcă această tăcere, dar prin fața ochilor i se perindă un tablou foarte ciudat. Pe tot drumul ce trecea prin oraș, de la intrare și până la piața publică centrală, nu era țipenie: nici oameni, nici câini, nici pisici. Parcă și păsările dispăruseră undeva. "