Povestea norocoasei Ruth

Ruthie Mizrahi este supranumită Domnișoara Șotron, Regina din Queens, atât de bună este la acest joc pentru fete. Familia sa e refugiată de puțin timp din Cuba, iar Ruthie are de învățat multe despre limbă, obiceiurile și cultura noii sale patrii, America. Un accident de automobile schimbă totul. Prizonieră într-un corset de ghips, Ruthie învață mai întâi să se cunoască și să facă față neputinței. Din fericire, ajutată de familie și de prietenii care se perindă prin camera ei, aducându-i daruri frumoase și povesti de viață, Ruth se simte mai puțin singură, mai puțin abandonată și găsește forța de a-și vindeca trupul și sufletul, redevenind astfel Domnișoara Șotron, Regina din Queens.   Profesoara de antropologie culturală și poetă, autoarea și-a construit cartea inspirându-se dintr-o experiență personală din copilărie, astfel încât nu e deloc surprinzător că povestea lui Ruthie sună atât de autentic. Tonul cărții este liric și bogat în nuanțe, amănuntele culturale (etnice, religioase și sociale) se întrepătrund, iar povestea în sine este foarte captivantă. O puternică și deosebit de elocvență evocare a luptei pe care fiica unor emigranți o dă pentru a se reface după un accident și pentru a se simți că acasă în noua sa patrie. - Kirkus Reviews   Fragment din cartea “Povestea norocoasei Ruth” de Ruth Behar:   “- Nu te teme, spune Joy. Fracturile se vindecă. Și imediat ce te vindeci, celelalte lucruri vor veni de la sine. - Sper să fie adevărat, îi spun lui Joy. Aș vrea să fi fost la fel de curajoasă ca bunica mea, ca Baba. Baba a fost nevoită să lase totul în urmă și să se urce la bordul unui vapor, să traverseze singura oceanul. Baba a debarcat în Cuba, unde l-a cunoscut pe bunicul meu, pe Zeide, și s-au străduit împreună să-i aducă toată familia în Cuba înainte ca Hitler să le poată face rău. E uimitor, nu? - Da, Ruthie, chiar uimitor! Bunica ta s-ar fi înțeles de minune cu Emma Lazarus. Și ea era o femeie curajoasă. - Cine e Emma Lazarus? - A fost scriitoare și poeta. A scris un poem care acum este gravat pe soclul Statuii Libertății, care sună așa: „Trimiteți-i aici pe cei osteniți, pe cei sărăciți, pe cei asupriți: trimiteți-i pe cei cu drag de libertate.” Joy îmi spune că Emma Lazarus venea dintr-o familie de evrei, și că strămoșii ei erau imigranți sosiți din multe locuri, și că își pierduseră și ei țara, și nu doar o dată, exact ca în familia mea.  - Poate fiindcă familia ei s-a mutat de multe ori în alte locuri, Emma Lazarus a luptat pentru drepturile imigranților. A luptat și pentru libertatea religioasă. Deși ea, personal, nu era o persoană credincioasă. Dar simțea că Dumnezeu se găsește în pământul pe care stăm, în copacii care ne dau umbră și în bunătatea din sufletele noastre. - Deci, Joy, e OK că uneori mă rog la alți zei, deși eu sunt evreică? o întreb eu. - Este în regulă, Ruthie. Aici, în America, avem libertatea de conștiință. Și, de asemenea, libertatea de exprimare. - Știu. Tatăl meu spune mereu că este o țară glorioasă fiindcă e o țară liberă. - Și trebuie să ne asigurăm că va rămâne așa, liberă pentru toată lumea. Dar libertatea poate însemna multe lucruri diferite. Asta va fi tema ta - vreau să te gândești ce înseamnă pentru tine libertatea, Ruthie, iar la lecția următoare vom avea o dezbatere, ca să te poți gândi la toate argumentele și să apreciezi importanța lor.”