Povestea pasilor

De maine, 1 Decembrie, pot sa ajung unde am chef. O sa iau fiecare pas si am sa-l insir pe ata. O sa fac un imens colier din pasi, ce ma va duce unde vreau eu. Insirati asa, pasii din cei 900 de saci inseamna, dupa calculele mele, un colier de aproximativ 650 km. Ma plimb cu degetul pe Google Maps (harta adevarata este ascunsa dupa multi saci rosii) si sunt uimita in cate locuri voi ajunge cu pasii mei pusi pe ata. Desenez un cerc cu centrul in Timisoara si raza de 650 km. Cercul meu are in burtica lui: Austria, Croatia, Serbia, Bosnia-Hertegovina, Ungaria, Bulgaria, Moldova si multe orase din Romania. Pana la sfarsitul zilei sacii au acoperit geamurile si intrerupatoarele. Balconul este oaza mea de lumina, liniste si odihna. Nu voi mai zice niciodata ca am o casa mica, dupa ce voi da voie pasilor mei sa plece prin lume, desfacand sireturile colorate de la gura celor 900 de saci colorati. Alaturi de protagoniste, cititorul sta cu sufletul la gura, entuziasmandu-se, resimtind efortul si simtind oboseala in muschi, in oase ale fiecarei participante. Pasii sunt facuti sub beneficiul miscarii, sanatatii, solidaritatii intre oameni, dar mai ales a bucuriei, sursa de frumos si de divinitate prin simtire. Urez cartii mult succes. Toate cele patru doamne imi sunt prietene de drum si de spirit, au scris despre experienta Camino, fiind membre active ale grupului Camino de Santiago si depunand eforturi sustinute pentru refacerea unui drum vechi de pelerinaj, din Evul Mediu, cu trecere prin Tarile Romane si Transilvania, pe carari europene spre Catedrala Sfantului Iacob si a inimii... - Ecaterina Petrescu Botoncea