La vârsta de un an și jumătate, în urma unei boli a copilăriei, Helen Keller, autoarea cărții pe care o țineți în mână, și-a pierdut, pentru totdeauna, și văzul, și auzul! Imaginați-vă un copil care nu mai poate avea o legătură firească cu nimeni și nimic din jurul lui, începând cu părinții. Imaginați-vă un copil învăluit în veșnică noapte și tăcere. Imaginați-vă, pentru o clipă, măcar, că ați trăi dumneavoastră, ca adult, în aceste condiții. Ce ați simți? Teamă, imensă teamă, singurătate, neputință, revolta, poate chiar ura... Darămite un copil?! N-ar fi el îndreptățit să simtă toate acestea? Și totuși, cartea aceasta, autobiografică, a Doamnei Helen Keller, abundă de iubire și bucurie. E o carte luminoasă și plină de speranță. O carte dăruitoare de nădejde și de resurse de mulțumire. O odă închinată CUVÂNTULUI, de la sensul lui duhovnicesc, până la cuvântul cel scris, care a fost, până la urmă, unul dintre puținele moduri pe care Helen Keller le-a avut, pentru comunicarea cu lumea! Helen Keller este cea dintâi persoană cu dublu handicap (surdă și oarbă) care a obținut o diplomă de licență, în Statele Unite ale Americii. Scriitoare, pasionat avocat pentru drepturile persoanelor cu handicap, a călătorit în lume pentru a-și promova cauza, iar Fundația ei continuă să susțină oamenii nevăzători, de pe glob, până în prezent.
