Copil fiind, Hans Christian Andersen era aproape la fel de sărac ca și mica vânzătoare de chibrituri dintr-una dintre povestirile sale. S-a născut pe 2 aprilie 1805, la Odense, Danemarca.
Poveștile datorită cărora îl cunoaștem foarte bine în zilele noastre au apărut pentru prima dată în 1835; avea treizeci de ani. Aceste povești minunate erau atât de simple, încât oamenii n-au sesizat cât de bune sunt; și a trecut mult timp înainte ca propriii lui compatrioți să se lase convinși că ghinionistul Hans pe care îl cunoscuseră în copilărie era unul dintre cei mai buni povestitori ai lumii.
Pe lângă aceste povestiri "basme populare vechi și basme noi" a scris romane, piese de teatru și jurnale de călătorie.
Ultima sa carte de basme a fost dăruită lumii în 1872. Trei ani mai târziu, pe 4 August, a murit, și toată lumea a plâns după bietul fiu minunat al cizmarului din Odense.
Din cuprins:
Mica sirenă
Hans cel prostănac
Cufărul zburător
Lebedele
Prințesa și bobul de mazăre
Pantofiorii cei roșii
Povestea unui gât de sticlă
Bravul soldățel de cositor
Fluturele
Melcul și tufa de trandafir
Fata care a călcat pe pâine
Privighetoarea
Fetița cu chibriturile
Grădina Paradisului
Micul Tuk
Crăiasa Zăpezilor (În șapte istorioare)
Hainele cele noi ale împăratului
Băiețelul cel obraznic
Cutia cu iască
Povestea unei mame
Mistrețul de bronz
Clopotul
Ole-Lukoie, Moș Ene
Povestea porcarului
Rățușca cea urâtă
