Povesti clasice de Craciun

În oraș plutește miros de zăpadă, iar în copaci se aprind luminițe de sărbătoare. Se apropie cea mai frumoasă perioadă a anului! Dar cum arată Crăciunul pe vremea când căruțele trase de cai nu fuseseră încă înlocuite de automobile? Când existau doar prăvăliile micilor negustori și atelierele fabricanților de jucării?  Când pâinea se făcea în casă și focul ardea în cămine? Când toată familia se reunea în jurul mesei în ziua de Crăciun, la lumina lumânărilor, cu bradul împodobit alături? Iată atmosfera pe care ne-o zugrăvesc cele mai frumoase povestiri clasice de Crăciun adunate în această antologie.    • Poveste de Crăciun – Charles Dickens  • Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor – E.T.A. Hoffmann  • Fetița cu chibrituri • Bradul – Hans Christian Andersen • Răpirea lui Moș Crăciun – L. Frank Baum  • Sărbătoarea de Crăciun – Carlo Collodi  • Micuțele doamne • Crăciunul lui Tilly – Louisa May Alcott  • La umbra unui pom de Crăciun – Gianni Rodari  • Croitorul din Gloucester – Beatrix Potter  • Piticii – Jacob și Wilhelm Grimm  • Darul magilor – O. Henry  • Povestiri după cină – Jerome K. Jerome  • Darul de Crăciun – Grazia Deledda  • Crăciunul lui Fortunato – Guido Gozzano  • Cursă de șoareci – Selma Lagerlof Fragment din cartea "Povesti clasice de Crăciun" "Nu i-am răspuns nici profesorului. N-am să stau să vă descriu, doamnă directoare, hazul pe care îl stârni hotărârea paternă în cei doi băieți sus-numiți: de atâta entuziasm săriră unul în brațele celuilalt, uitând că tocmai erau gata, gata să-și bage unul altuia degetele în ochi. Până și eu a trebuit să particip la sărbătorire și am fost purtat în triumf de Antonio, ca și cum meritul ar fi fost al meu; am trecut apoi în brațele lui Gian Luigi, care mi-a urlat în urechi: - Palletta! Am învins, ai auzit? Am învins amândoi! După părerea mea, era vorba mai degrabă de o retniză, dar se știe că nu obișnuiesc să comunic părerile tnele aproapelui. În zilele următoare am trecut deseori din mâinile ținuia în ale celuilalt. Cei doi băieți se încăpățânau să mă ia pe rând să le admir creațiile de Crăciun. - Palletta, îmi spunea Gian Luigi arătându-mi măsuța pe care își confecționase munții din papier mache, aceea e peșteră, o vezi? Nu acolo, acolo e prăvălia brutarului; păstorii care se duc să-l vadă pe Iisus au călătorit toată noaptea și le e foame, așa că e nevoie de un brutar. Pentru cei mai bogați am făcut și un han, cu puiul din ghips pe masă. Pentru cei mai sărmani, am așezat-o pe bătrâna cu brânzeturi, pe vânzătorul de castane prăjite, pe cel de semințe de lupin... Vezi oițele? Sunt mai mari ca tine, știi? Tu te-ai înspăimânta dacă te-ai trezi cu una în față. (În paranteză fie spus, pe mine nu m-au înspăimântat niciodată oile, darămite să mă impresioneze ale lui: dacă dădeam o dată cu laba, i-aș fi dărâmat vreo zece.) - Cei de pe delușor, dinspre vârf, continuă Gian Luigi, sunt regii magi care vin de la răsărit. Vezi ce că-mile frumoase au? Ți-ar plăcea să te sui pe cămilă? Mie da. Aș vrea să traversez deșertul, să dorm în cort cu beduinii..."