Povesti cu telecomanda

Daniel Puia-Dumitrescu este un poet care se situează, cel puțin prin limbaj, în aria poeziei realului, care are deja, în literatura română, o tradiție remarcabilă. Universul său poetic se compune din elemente ale vieții cotidiene, din eșantioane ale realului pe care poetul le decupează cu bună știință. Dincolo însă de universul realului, Daniel Puia-Dumitrescu propune „puneri in scena“. Îi place spectacolul, inclusiv spectacolul fericirii și nefericirii în iubire, pe care îl trăiește romantic și, subversiv, ironic, parcă pe o scenă la vedere. De aici și titlul primei secvențe a cărții, Reality Show. Spectacolul este unul dual. El conține, spuneam, propriile experiențe (proiectate sau nu) ale eului, dar și fișele de observație ale realității, colorate, și ele, de un fel de nevoie de „show“. Spectacolul, însă, nu este unul gratuit. El ascunde, de cele mai multe ori, îndărătul faptelor de tot felul, o morală subtilă. (Andrei Bodiu)