Povesti de iubire in infern. Seria Memorialul Durerii - Istoria care nu se invata la scoala
Cum ar fi sa te casatoresti, iar dupa numai trei luni sa fii aruncat degeaba in inchisoare si totusi jumatatea ta sa te astepte mai bine de un deceniu? Ce-a simtit un tata atunci cand, ascunzandu-se cu familia sa de Securitate, intr-o grota, din cauza faptului ca noul nascut plangea, a trebuit sa-i puna o perna pe fata si sa-l sufoce? Sau, intr-un ultim act inainte sa stii ca vei fi capturat, sa iei grenada, sa-i tragi cuiul si sa te pui cu burta pe ea, ca ceilalti dragi sa scape? Ori, ca mama, sa suferi atat de mult dupa sotul tau executat, incat sa-i pui mana la ochii propriului tau copil cand ii vorbesti, pentru ca iti amintesc de ai lui? Cum ar fi sa afli abia la maturitate ca ai fost adoptat si esti urmasul unor partizani si ai supravietuit ca prin minune? Sunt doar cateva dintre intrebarile pline de durere, ale caror raspunsuri redefinesc tot ceea ce credeai despre iubire si credinta.
Ce ar sti ultimele cel putin doua generatii de romani despre ce au trait parintii si bunicii lor, daca nu ar fi existat munca de documentare si opera de dezvaluire, informare si zguduire sufleteasca desfasurata cu pasiune, talent si curaj de Lucia Hossu-Longin? Raspunsul exercitiului meu de imaginatie mi se pare evident: in pofida tuturor eforturilor, oricat de implinite, ale istoricilor, scriitorilor, sociologilor pe aceasta tema, fara imensa audienta a emisiunilor si a cartilor Memorialului Durerii, represiunea comunista din Romania si crimele ascunse ale ultimei jumatati a secolului XX ar fi ramas o toxica pata alba in mintile celor ce nu le-au trait. Nu cred - in aceste decenii nesigure si mereu razgandite - ca exista un autor care sa fi reusit sa modeleze in mai mare masura constiinta publica decat aceasta neobosita Doamna a memoriei noastre colective. - Ana Blandiana
