După un volum de versuri, Strict sâmbătă, și microromânul Abateri simple, Cristina Bălanintră în prozoteca editurii cu câteva povești (auto)ironice, dezinhibate, cinice și spirituale rostite cu instrumentele spumoasei generații internautice. Feministă și habotnicul (cea mai consistentă dintre prozele volumului) e o savuroasă love story în stil nou. Doi oameni (și două culturi) comunică prin mesaje și emoticoane („trăncanim în fiecare seară, câte-n lună și în stele, ore întregi”), se mișcă dezinvolt unul în întâmpinarea celuilalt și se descoperă complementari și liberi în marele sat mondial. O fac traversând dezinvolt și pe cont propriu prejudecăți, restricții, spaime și iluzii – „Simt că niciodată că pot să mă mișc și că orice direcție aș lua e cea corectă. N-am nici o întrebare, îmi pare că le-a trecut vremea, deși n-au avut nici timp să fie. Irosim cu-atâta neatenție șuvițe groase de minute din acest rău al vieții încât, dacă gustul devine deodată savuros, mai are importanță ca încercarea de a sorbi totul ne poate îneca sau strivi?”
