Povesti nemaipovestite

    Multa mancare (la inceput multa, prea multa, apoi exact atat cat trebuie), doi prieteni simpatici si descurcareti, planuri fabuloase tesute la lumina lanternei, un ocean de roz si cam tot atat de albastru, o vrajitoare alergica, Ala, un cameleon pitic - o irezistibila harababura in creioane, cuvinte si acuarele fluide te cheama degraba in doua povesti nemaipovestite pana acum.     Cartea cuprinde doua povesti: Familia Manaca-tot si Harababura roz-albastra. Povestile sunt insotite de ilustratii color mari, inchipuite si desenate chiar de autoare.      Fragment din poveste:       “Probabil ai auzit mereu ca vrajitoarele isi fac farmecele fierband ierburi urat mirositoare la foc iute, dar nu stii cat este de adevarat. Ei bine, atunci sa-ti spun eu, este foarte adevarat! Uite, si eu am un laborator pe cinste! Fie vorba intre noi — dar doar intre noi — singurul lucru neadevarat care se spune despre vrajitoare este ca am avea toate unghii lungi si negi parosi pe nas.      Poate ca unele au, insa nu si vrajitoarele din neamul „Iti Doresti Si-ti Implinesc!”     Daca te intrebi cumva care este misiunea mea si a neamului meu de vrajitoare, sa stii ca as putea sa-ti raspund la aceasta curiozitate printr-o poveste. Poftim, o sa aleg un caz la intamplare — caci multe mi s-au intamplat la viata mea, mult am mai amestecat in ceaune, multe descantece am mai facut si prea multe ierburi urat mirositoare au sfarait la nasul meu — si-apoi sa-mi spui daca n-am avut eu dreptate sa las vrajitoria balta si sa ma fac povestitoare!      Acum asculta-ma...      Sunt oameni care vad lumea in putine culori: ba unii nu reusesc sa distinga verdele sau rosul, ba altii nu le cunosc chiar pe toate — caci, iti vine sa crezi sau nu,          nu tuturor le plac culorile.     Cand eram putin mai tanara — aveam doar 120 de ani si abia fusesem numita membru oficial al clanului de vrajitoare active Iti Doresti Si-ti Implinesc — am observat-o pe Ala, o fetita ca multe altele, la prima vedere: frumoasa, isteata, parea sa le stie pe toate.      Insa Ala avea ceva deosebit; la vremea aceea,         rozul i se parea cea mai grozava culoare din lume         si parea imposibil ca cineva s-o convinga          ca lucrurile nu stau chiar asa...     Chiar nu aveai ce-i face!     Pai, cum de ce? Ei, daca pui problema asa, e greu de stiut exact cum a inceput toata harababura roz-albastra (despre care o sa-ti povestesc imediat), dar am o vaga banuiala ca de la jocurile cu fratele ei, Radu.”