Cartea Povesti pentru baieti care au curajul sa fie altfel PDF

Povești pentru băieți care au curajul să fie altfel. Istorii adevărate despre băieți extraordinari care au schimbat lumea fără să omoare balauri 100 de istorii impresionante despre bărbați celebri (sau nu) din toate timpurile, care au îndrăznit să încalce regulile pentru a realiza lucruri uimitoare, cu bunăvoință, dăruire și încredere în sine. Oameni de știință, activiști, sportivi, artiști sau oameni obișnuiți, toți au luptat, în felul lor, pentru o lume mai bună. De la Nelson Mandela la Stephen Hawking, de la Jamie Oliver la Lionel Messi, poveștile emoționante ale băieților din această carte sunt lecții prețioase de viață și o sursă de inspirație pentru toți copiii. Cartea asta poate salva vieți. Cartea asta poate schimba vieți. Cartea asta poate să fie o sursă de inspirație pentru o nouă generație de bărbați care vor avea curajul să fie altfel. - Benjamin Zephaniah   Oricât de greu ți-ar fi în viață, întotdeauna există lucruri pe care le poți face și la care să fii foarte bun. Important e să nu te dai bătut. - Stephen Hawking   Am scris această carte pentru că e genul de carte pe care mi-aș fi dorit s-o citesc în copilărie. Aș fi vrut să știu cât de mulți băieți s-au simțit singuri și marginalizați, ajungând mai târziu admirați chiar pentru lucrurile din cauza cărora fuseseră considerați mereu niște ciudați. - Ben Brooks Fragment din volumul "Povești pentru băieți care au curajul să fie altfel" de Ben Brooks:   "JOHN CARLOS (născut în 1945, Statele Unite ale Americii) & TOMMIE SMITH (născut în 1944, Statele Unite ale Americii)   Era în 1968, la Jocurile Olimpice din Mexic, și câștigătorilor cursei de 200 de metri li se înmânau medaliile. Dar deodată, în loc să aplaude zgomotos, ca de obicei, spectatorii au înlemnit. Nu le venea să-și creadă ochilor.  Împotriva regulilor competiției, doi sportivi afro-americani, John Carlos și Tommie Smith, făcuseră un gest politic, ridicând fiecare pumnul pentru a protesta împotriva felului în care erau tratați în țara lor cetățenii negri. Voiau să arate că sunt alături de toți cei care luptă pentru egalitate. Voiau să știe toată lumea că, deși poartă maiouri cu SUA, nu înseamnă că sunt mândri de ce se întâmplă acolo. Când și-a dat seama ce se petrecea, publicul a început să-i huiduie și să arunce cu lucruri în ei și cu injurii rasiste. Cei doi au fost scoși de pe stadion, dați afară din echipa americană și li s-a interzis să mai participe vreodată la Jocurile Olimpice. După acest eveniment, amândoi au avut de suferit. Le-a fost greu să-și găsească de lucru și au primit amenințări cu moartea. John s-a angajat ca om de serviciu și paznic. Într-o seară, copleșit de frig și de disperare, și-a făcut mobila bucăți și i-a dat foc ca să se încălzească. La școală, copiii îi erau hărțuiți. Acasă, se certa cu soția, de care, până la urmă, s-a despărțit. Deși a pus capăt carierei lor sportive, nici John, nici Tommie nu regretă gestul de atunci. Între timp, cei doi au devenit o legendă. Deschiseseră drumul altor sportivi negri, care au vorbit și ei în numele semenilor lor mai puțin norocoși, care se chinuiau să-și facă auzite glasurile. Astăzi, există statui ale celor doi sportivi în numeroase universități și muzee americane. Ei le-au dovedit tuturor că puterea sportului poate fi pusă și în slujba dreptății."