Cand baietelul meu era de varsta povestilor, am scris pentru el cate ceva, cu dorinta de a-i deschide portile lumii cat mai pe inteles, incurajata fiind si detatal lui. Au navalit vremurile si povestile au ramas in adormire... Acum, ajutata de fiul meu, ajuns la varsta maturitatii, si incurajata si de alte persoane dragi, aceste mici plasmuiri au fost readuse la viata... Poate vor deschide porti si pentru alti copii. Ma gandesc si la stranepoata mea care, curand, va fi la varsta povestilor. - Elena Baltasiu
