Un remix timișorean punk al vieții de dinainte și de după ’89 Povestirile din garaj sunt tipice tranziției de tip balcanic, trăite în Timișoara înainte și după ’90: veri în care timpul se dilată, așa cum doar în vacanțele școlare o poate face, muzici interzise, trase pe casete, baruri locale, animate de legende de cartier, romani, sârbi, șvabi și maghiari, Poli Timișoara, huligani, bătăi, ecouri ale primelor revolte care au declanșat Revoluția din decembrie ’89, afaceri stranii, crime, râuri de bere, scriitori și artiști de tot soiul, scene din viața de zi cu zi, întâmplări adolescentine și rememorări nostalgice. Toate desfășurate între betoane și Bega. Marea șmecherie pe care o face Goran în povestirile lui e că are un fel de familiaritate în scris, ai impresia că-i știi de undeva personajele. Rockeri, punkeri și idealiști ajunși bătrâni și sicțiriți într-un oraș care «era odată» păr niște veterani ai unui război pentru optimism, ce a avut loc cândva la începutul anilor ’90. Război pe care l-au câștigat cam cum au câștigat sârbii mai toate războaiele din ultima vreme, a la Pyrrhus. - Ovidiu Eftimie În prozele lui Goran Mrakic descoperi o Timișoara aparte, recognoscibilă și, totuși, extraordinară. Ai putea sta la o bere cu personajele sale, te-ai putea avânta cu ele în peripețiile lor prin oraș sau în afara sa, ați putea locui pe aceeași stradă. Nimic din ceea ce-ți povestește Mrakic nu poate fi pus sub semnul întrebării sau al îndoielii. Lucrurile par că se întâmplă pur și simplu, iar ție îți vine să le dai mai departe, să le împărtășești altora, de parcă le-ai fi trăit odată cu personajele. - Eli Bădica, coordonatoarea colecției n’autor
