Povestiri dintr-un timp suspendat

Timpul își scrie nestânjenit curgerea. Ca pentru a clarifica ceva, deschide din loc în loc paranteze pe care le închide mai apoi, văzându-și mai departe de drum. Dar între acele paranteze inserează, de fiecare dată, câte o trăire incandescentă: iubirea și ura, speranța și teama, încrederea și deznădejdea, învățarea și uitarea; este sosirea și plecarea celor dragi, este vis... Este existență! Evenimentele exterioare tragice ne prind întotdeauna cu garda jos. Măștile cad deodată cu visurile. În situații de criză, oamenii nu devin mai buni sau mai răi, ci mai adevărați și mai intenși - poate și pentru că înțeleg că, mai devreme sau mai târziu, paranteza se va închide și că, în final, va conta doar arderea. Povestirile cuprinse în acest volum își doresc să surprindă reflexia acesteia în oglinda unor clipe: trăirea. Pandemia COVID-19 este doar pretextul. Omenirea s-a simțit îngenuncheată atunci, dar s-a ridicat și a mers mai departe, acesta fiindu-i destinul. Iar dacă, uneori, ar privi cu sfială peste umăr, ar putea zări povești de viață - veritabile paranteze în curgerea Timpului... - Simona Mihuțiu