Povestirile unei preotese din diasporă adună în paginile sale fragmente de viață trăite la granița dintre altar și cotidian, dintre dor și misiune, dintre slăbiciune omenească și putere primită prin credință. Este confesiunea sinceră a unei femei care își asumă, dincolo de titluri și așteptări, rolul de soție, mamă și sprijin al unei comunități românești aflate departe de casă. Între bucătăria în care se frământă prescurile și biserica unde răsună „Hristos a înviat”, între emoția unei nașteri și durerea unei înmormântări, viața preotesei devine o punte de legătură între oameni și Dumnezeu. Cu naturalețe, autoarea vorbește despre temeri, epuizare, bucurii simple, copii neastâmpărați, enoriași îndurerați și momente în care credința nu este doar cuvânt, ci respirație.
Volumul surprinde frumusețea discretă a slujirii „din umbră”, acolo unde mângâierea, răbdarea și o vorbă bună pot deveni lumină pentru o comunitate întreagă. Este o carte despre responsabilitate, despre puterea de a merge mai departe și despre sensul profund al vieții trăite în dăruire. O lectură emoționantă și autentică, care atinge sufletul și rămâne în inimă.
Ioana Nan Vasilescu și Cristina Pop scriu respirațiile lor de gând. Simplu. Cu o liniște care vine deja din experiența maturizării „dincolo” de spațiul sacralității liturgice. Au preluat din râvna soților lor miride de cuvânt euharistic și le-au copt în tainicul foc al Duhului Sfânt. Uneori am avut sentimentul că citesc rugăciuni și așa va fi fost. Alteori ai senzația că toate cuvintele lor sunt topite într-unul singur: Iubire! Și bucuria ce izvodește din tainița inimii lor irumpe de har citirea. - Pr. Constantin Necula
