Frate, ai venit la mănăstire ca să te mântuiești, nu ca să îți pierzi mântuirea; să muncești, nu să trândăvești. Ia aminte la acestea, iubite monah! Le ai pe toate de-a gata: hrană, îmbrăcămintea, casa și pe celelalte. Nu plătești chirie sau alte cheltuieli. Ce îți mai rămâne, decât să te îngrijești de mântuirea ta și de a aproapelui, rugându-te lui Dumnezeu atât pentru tine, cât și pentru toți ceilalți? I-ai făgăduit Lui Hristos în două rânduri să lucrezi cu credința și cu dreptate, la botezul și la tunderea ta în monahism. Unde sunt acum făgăduințele tale? Arată-mi-le [din faptele tale]! Și hainele, și făgăduințele tale vor fi puse în fața ta la Înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos, dacă trăiești altfel decât ai promis. Căci L-ai mințit pe Dumnezeu, nu pe oameni. Precum vezi și tu, este un lucru groaznic. Ia aminte la tine, iubite frate, și ține minte mereu făgăduințele tale. Trăiește conform lor, ca să nu fii osândit la judecată ca un mincinos.
