Ești prins într-un vârtej care te aspiră și te trage inexorabil în adâncimi. La început te revolți, lupți din toate puterile, bați din mâini și din picioare, dar cu timpul, forțele te părăsesc căci curentul care te împinge e imbatabil. Oboseala, dezgustul, dezamăgirea se instalează cu încetul și te fac să renunți, să nu te mai împotrivești, să nu te mai răzvrătești și te lași târât acolo unde te duce el. O ploaie de nenorociri fără sfârșit se abat pe spinarea ta. Abia ești capabil să-ți menții capul pe linia de plutire, pentru a nu te scufunda pentru totdeauna, într-un echilibru precar, în vârful picioarelor, datorită instinctului de conservare. (Ileana Goga Landi)
