Toată învățătura Bisericii referitoare la Hristos se articulează în chip armonios în jurul celor douăsprezece praznice împărătești, care sunt sărbători ale sfintei iconomii. Atunci când vorbim despre sfânta iconomie, ne referim la întruparea Fiului lui Dumnezeu Cuvântul, adică la ceea ce Dumnezeu a plănuit și a făcut pentru mântuirea neamului omenesc. Sfânta iconomie, care este singura noastră nădejde de viață, vine în contradicție cu economia lumească sau, mai bine zis, teantropocentrismul se opune antropocentrismului contemporan, eretic și rătăcit. Din nefericire, în zilele noastre, centrul de greutate a fost mutat, pentru ne îndepărtăm tot mai mult de sfânta iconomie, fiind, în schimb, împinși spre diferite sisteme economice. Cu alte cuvinte, ne îndepărtăm de Dumnezeul-Om Hristos și ne îndreptăm spre omul-dumnezeu, aceasta fiind cea mai mare problemă a epocii în care trăim.
