Predici la Triod si Penticostar

Domnul i‑a primit pe cei milostivi, fără să‑i mai întrebe nimic altceva. Căci oamenii aceștia au putut să iubească pe pământ cu iubire activă și reală, fiindcă au fost suficient de deschiși încât să încapă în ei și iubirea dumnezeiască a veacului viitor. Or, oamenii care au săvârșit faptele iubirii erau nedumeriți de cele pe care le‑a văzut în ei Domnul. Cum puteau să facă pentru Hristos, ceea ce au făcut pentru alții? Pentru ei, era atât de firesc să trăiască în spiritul iubirii, încât au făcut‑o fără să se gândească la altceva. Să știți că nu ne vom mântui prin ceea ce vom face numai cu încordarea inimii, impunându‑ne doar să ținem minte poruncile Domnului. Poruncile trebuie să ne pătrundă în trup și în sânge atât de adânc și de desăvârșit, încât să ajungă mișcare firească a sufletului, nu simplă ascultare de Legea care ne‑a fost dată din afară. De aceea, dacă cineva crede că este milostiv, că are grijă de bolnavi, că îi cercetează pe cei întemnițați, că îi hrănește pe cei flămânzi și că îi îmbracă pe cei goi – să‑și pună întrebarea: Le face pe toate acestea din toată inima sau din simplul simțământ al datoriei și de teamă că va da răspuns pentru faptele sale? Dacă o facem numai din datorie, atunci, Dumnezeule, cât de departe suntem de statutul de fii ai Împărăției Cerurilor!