Furia si refuzul sunt doua materii esentiale, cu potential explozibil, pe care Miruna Vlada le activeaza in acest volum. Energia lor decide si tonalitatea, si expresia cartii – de manifest radical impotriva oricaror tentative de a controla alegerile unei femei, dreptul ei de a decide in raspar cu asteptarile generale. Poemele Mirunei Vlada se hranesc din forta unui Nu violent spus trecutului, dintr-o ruptura dureroasa si intima, dar si dintr-o scrutare lucida, plina de indignare, a unei lumi in care abandonul a trecut drept dragoste, perpetuand trauma, iar injustetea, drept ordine fireasca a lumii. Prematur creste dintr-o rana, dar, in acelasi timp, deschide un orizont al vindecarii, al transformarilor dupa propriile legi. E un pumn si o mangaiere, asa cum putine carti de poezie au reusit sa fie, balada grunge pe care mamele noastre nu si-au putut-o permite. - Alina Purcaru Am fost tentat sa spun ca Miruna Vlada isi desavarseste aici proiectul politic devenit evident odata cu Bosnia. Partaj. Mi-am imaginat chiar cum, urmand exemplul Facultatii de Farmacie, o clinica neonatologica (neaparat privata) si-ar tapeta peretii cu versuri din Prematur: "nu ai job, nu iti poti permite un copil;/ ai job, nu ai timp pentru un copil". Ideea nu mi se pare rea nici acum, dar nu sunt sigur ca ea n-ar trada intentia profund personala, casant personala, a volumului. Retorica de manifest se resoarbe perfect in organic. In bio- si psihologic. Nici urma de dogmatism, asadar: ceea ce e general functioneaza sub regimul meditatiei (de o paralizanta acuitate, aceasta), ceea ce e particular tine de regimul necontrafacut al confesiunii. Rareori am citit o poezie mai empatica fata de ceilalti si mai necrutatoare fata de sine. - Cosmin Ciotlos
