Presedintii americani 1945-2004

Istoria președinților Statelor Unite ale Americii din intervalul 1945-2004 reflectă în mod spectaculos evoluția celui mai influent imperiu din toate timpurile. Cîștigarea războiului rece și, implicit, a statutului de lider planetar a reprezentat o încununare a eforturilor succesive ale președinților americani din perioada analizată. Chiar dacă unele evenimente, precum războiul din Vietnam, scandalul Watergate și afacerea Lewinsky au contribuit la o oarecare erodare a imaginii instituției prezidențiale, în percepția cetățenilor SUA și ai altor țări, un președinte american este persoana cea mai puternică de pe glob. Nu în ultimul rînd, prosperitatea, democrația și libertatea de care se bucură cetățenii americani sînt datorate modului în care președinții prezentați în această carte au gestionat destinele SUA. Unică prin anvergura documentării și prin îndrăzneala analizei, lucrarea "Președinții americani 1945-2004" este o cercetare completă a forțelor vizibile și a secretelor Casei Albe. Cu certitudine, această carte va provoca dezbateri și va satisface interesul cititorilor privitor la istoria sinceră a președinților americani. Fragment din carte: " Prima problemă a păcii, cu care s-a confruntat Truman, a fost demobilizarea imediată. Aducerea tinerilor acasă era un gest de mare popularitate politică, dar reducea capacitatea Americii de a domina lumea postbelică. În anul 1950, efectivul armatei americane scăzuse la 600.000 de la cele 12 milioane din timpul războiului. dar, în același timp în care armata americană își reducea efectivul, angajamentele politicii externe ale SUA se extindeau, întrucât tensiunea dintre America și Rusia crescuse la sfârșitul anilor '40. O altă problemă era creată de creșterea sentimentului de securitate pentru cei mai mulți americani. Încheierea războiului nu provocase o întoarcere la recesiune, datorită mai multor factori, printre care și Legea readaptării militarilor din 1944, care a oferit 13 miliarde de dolari pentru a sprijini procesul de demobilizare. Deși Garson și Bailey au arătat că “în primele zece zile ale păcii aproximativ două milioane de oameni și-au pierdut locurile de muncă și 640.000 au cerut ajutoare de șomaj”(Garson și Bailey, 1990, p.39), după aceea economia s-a dezvoltat rapid."