Cartea Pretentiile unui crai PDF

    Jacob Preston își dorește trei lucruri de la o femeie care se arată interesată să ajungă la el în pat: să fie pasională și înflăcărată, să fie versată în chestiuni legate de amor și – pentru că aceste două cerințe să fie cu succes îndeplinite – să fie căsătorită.     Lady Julianne Cambourne are toate trăsăturile unei femei pasionale și în mod sigur nu pare genul sentimental... însă statutul de văduvă ar trebui să fie un motiv îndeajuns de bun ca Jacob să se țină departe de ea. Și totuși, el o găsește mult prea ispititoare. Iar tentația devine chiar mai mare în clipa când ea apelează disperată la el căutând răspunsuri pe care doar Jacob e în măsură să i le ofere. Căci, dincolo de reputația lui de crai, Jacob are abilitatea misterioasă și de-a dreptul supranaturală de a afla informații prin simpla atingere a metalelor. Julianne, înconjurată de secrete de mult timp ascunse ce amenința să o tragă într-o capcană mortală, va face orice este necesar pentru a putea beneficia de pe urma talentului lui Jacob, apelând la orice modalitate de convingere pe care o are la dispoziție...      Fragment din roman:       “Mirosul de drojdie al pâinii și al berii îi inundă nările lui Julianne când Jacob îi deschise ușa de la taverna King's Arm. Interiorul tavernei era întunecat, iar mesele și băncuțele de lemn erau înnegrite de trecerea vremii. Pietrele care compuneau fațada șemineului masiv de lângă perete erau pătate de funingine veche de zeci de ani. Aproape toate scaunele erau ocupate de oameni cu un aspect aspru, care ridicau și ciocneau halbele de bere și-și umpleau cu poftă burdihanele cu merindele de pe farfurii. În mod evident, prețurile din acel local venerabil nu depășeau cu mult valoarea reală a mâncării și a băuturii.     Rând pe rând, ochii curioși ai clienților o cercetară din cap până-n picioare, și atunci observă cu stupoare că în taverna aceea nu se mai afla nici o altă femeie care să nu poarte șorț. Mai mulți bărbați își înghiontiră cu cotul tovarășii de masă, ca să-i facă atenți, când trecu ea pe lângă ei. Julianne purta o fustă liliachie, confecționată din lână merinos, și un corsaj cu ornamente delicate de culoare bej. Se simțea îmbrăcată cu mult prea elegant pentru King's Arm. Cu siguranță ar fi provocat mai puțină agitație dacă ar mai fi purtat hainele acelea negre îngrozitoare, caracteristice perioadei de doliu profund. Pentru că nimeni nu se uită de două ori la o femeie care purta straiele mohorâte ale văduviei. Dar se grăbi să îndepărteze din minte cu fermitate acele gânduri. Când se mai temuse vreodată să-și facă o intrare grandioasă? Ridică bărbia și păși în întuneric.     Jacob o conduse spre o masă goală din colțul cel mai îndepărtat al tavernei și apoi comanda pentru amândoi plăcinta ciobănească și bere, fără să se consulte cu ea în prealabil. Asta o enervă un pic pe Julianne. În fond, era angajatoarea lui, nu tovarășa sa.“