Pretul vietii

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură Cel mai nou roman al Nadinei Gordimer, Prețul vieții, a fost scris la scurtă vreme după dispariția soțului ei, Reinhold Cassirer și poarta amprenta unor experiențe personale dar continuă, totodată, pasiunea scriitoarei pentru explorarea prezenței politicului în viața de zi cu zi.   Protagonistul, Paul Bannerman, este un ecologist sud-african, care încearcă să împiedice construirea unui reactor nuclear, dar ironia sorții face ca, la un moment dat, după ce i se confirmă diagnosticul de cancer tiroidian, viața lui să depindă tocmai de tratamentul care-l face radioactiv și periculos pentru cei din jur, zdruncinându-i astfel convingerea că deținea controlul asupra traiectoriei propriei vieți, în care punctele de referință erau vocația și căsnicia. Aflat în carantină la părinții lui, omul de afaceri Adrian și avocată de succes Lyndsay, Paul se confruntă cu contradicția dintre activitatea sa de ecologist și cea a soției sale, director al unei agenții de publicitate. La rândul lor, părinții săi își reanalizează viețile, dând curs celor mai intime dorințe, de mult îngropate în tăvălugul cotidianului.   Un roman marca Nadine Gordimer, despre compromisul între cursul existenței și convingerile politice. Fragment din romanul "Prețul vieții" de Nadine Gordimer "Putea s-o sune pe Benni. La serviciu. Sau pe mobil dacă era la volan; oare folosește modelul hands-free cu acel prelungitor cu casca pe care insistase el să i-l cumpere pe vremea când singura grijă privind expunerea la radiații era cea legată de modelele vechi despre care se spunea că au asemenea efecte când sunt ținute la ureche. Nu-și putea ridica mâna, niciun instrument al zeilor comunicațiilor din acest mileniu nu putea traversa infinitul dintre locul unde zăcea el și modulele de birouri consolă, scaunele identice gen Corbusier, canapelele din piele pentru clienți, aranjamentele florale profesioniste, pozele mărite cu oameni ireal de frumoși sau celebri și paradisuri exotice, de la companiile premiate pe piață; Berenice avea succese admirabile. Un fax - către cine? Echipa lui, Thapelo și Derek, prezente de rutină în zona unde era nevoie de opoziție față de intențiile de instalare a unei centrale nucleare cu reactor pe grafit. Când se află în sălbăticie, pentru el nu mai există locul unde ea se află în oraș, așa cum pentru ea la consola ei nu existau locurile sălbatice pe unde umbla el. Niciunul nu este. Ambii la fel de inaccesibili. El e cel care s-a retras. El e. Departe. Avioanele pot ateriza cu pilotul automat. S-a ridicat și s-a dus la toaleta rezervată pentru el. Radiațiile se manifestă și în urină și excremente. În timp ce se pișa îi vine-n minte - oare va mai avea vreodată o erecție? Nu l-au lăsat chiar singur. Este servitoarea, între timp numită menajeră. Doar că este singur, separat, de oricine - de toți. Mintea să continuă să rătăcească la întâmplare, ridicolă; câinii sunt băgați în adăposturi de carantină unde-s ținuți luni de zile atunci când sunt mutați altă țară, o măsură de precauție împotriva răspândirii infecțiilor cu rabie din Africa. Bietul cățeluș. Pentru el, spuseseră doctorii, cam șaisprezece zile, inclusiv cele câteva petrecute la izolare în spital. După care o să fie OK, curat."