Angajamentul critic al lui Alexandru Oprescu se vădește chiar din titlu, Prima linie trădând deja un spirit analitic-critic viu, pătrunzător, atent la apariții în proză, poezie și eseistică de ultimă oră din literatura română și mai cu seamă din literaturile de limb engleză. El se afirmă mai întâi în delicatul și, de ce nu?, ingratul sector al criticii de întâmpinare, unde cronicarul are nevoie de intuiție critică, de spirit selectiv și de o cunoaștere operativă, din mers, a autorilor abordați. Este de remarcat limbajul critic riguros, spiritul obiectiv etalat în demersurile critice, unghiul de abordare prin raportare la ceea ce este nou și chiar judecățile de valoare emise în aprecierea unora dintre cărțile analizate. Înclinația spre sinteză, dar și spre atitudini originale, inteligent asumate, este vizibilă mai cu seamă în eseurile ce încheie volumul. - Ioan Lascu
