Jiddu Krishnamurti (1895-1986) este considerat de revista Time "unul dintre cei cinci sfinți ai secolului XX”, iar Dalai Lama l-a numit "unul dintre cei mai mari gânditori ai veacului nostru”. Dacă adevărul ne poate elibera, unde îl putem găsi? În opinia lui Krishnamurti, adevărul nu îl găsim în societate și în instituțiile sale, nici în religiile organizate și în dogmele lor și nici în vreun guru expert în self-help. Speranța găsirii adevărului și libertății ultime nu poate veni de la cineva care își spune ce să faci și în ce să crezi, ci doar prin propria înțelegere de sine creatoare. În Prima și ultima libertate, Krishnamurti îl poartă pe cititor într-o căutare cuprinzătoare ce explorează preocupările obișnuite ale societății, precum suferința și frica, iubirea și sexul, sensul vieții și transformarea personală, raportând în mod constant aceste lucruri la căutarea esențială a adevărului pur și a libertății desăvârșite. Pentru a înțelege chinul și tulburarea ce există înăuntrul nostru, cum există și în lume, trebuie mai întâi să găsim claritatea înlăuntrul nostru, iar această claritate rezultă dintr-o gândire corectă. Este o claritate care nu trebuie organizată, căci nu poate fi schimbată cu o alta. Gândirea unui grup organizat e doar repetitivă. Claritatea nu este rezultatul unei afirmații verbale, ci al unei autoconștientizări intense și al unei gândiri corecte. Gândirea corectă nu este consecinsă unei simple cultivări a intelectului, nici conformarea la un model, oricât de valoros și de nobil ar fi acesta. Gândirea corectă rezultă din autocunoaștere. Fără a te înțelege pe tine însuți nu ai o bază de gândire; fără autocunoaștere, ceea ce gândești nu este adevărat. - J. Krishnamurti
