Prin Ochii Inamicului

 Despre ultimul lider al fostului imperiu sovietic s-au scris mii de studii și articole, încât cu greu se mai poate aduce ceva nou în istoriografia problemei. Și totuși, lucrarea Prin ochii inamicului. Mihail Gorbaciov și politica sa în percepția Statelor Unite ale Americii surprinde cititorul pasionat de istoria recentă a popoarelor din fostul spațiu sovietic prin încercarea de reconstrucție a imaginii liderului de la Kremlin cu ajutorul unor tehnici și metode specifice postmodernismului. În Occident, încă din anii '70-'80, oamenii de știință din domeniul psihologiei sociale dar și teoreticieni ai relațiilor inter­naționale, cum este Robert Jervis, au început să exploreze rolul jucat de „percepție” și „percepție greșită”/ misperception în deciziile de politică internațională, acordând o atenție deosebită raportului dintre ceea ce liderii percep ca pericol din partea altui stat sau actor nonstatal și ce dovezi reale au ca aceste intenții și capabilități militare pot să conducă la apariția unui pericol de securitate. Istoricii care au scris ani mai târziu și au avut acces deplin la documente justificative au putut scrie argumentat despre intențiile acestor lideri, cu o acuratețe chiar mai pronunțată decât cea a adversarilor lor politici din epoca respectivă. Este dificil de răspuns la întrebarea: De ce înșiși oamenii de stat au tendința de a denatura uneori, în mod deliberat, semnalele pe care și le trimit cu privire la capacitățile și intențiile lor? De cele mai multe ori se suprapun explicații multiple. Iată opinia lui Hans J. Morgenthău: „Cu cât un individ este mai îndepărtat de o anumită luptă de putere, cu atât este mai probabil să-i înțeleagă esența sa reală. Deci nu din întâmplare străinii posedă deseori o mai bună înțelegere a politicii unei anumite națiuni decât localnicii, iar cercetătorii sunt mai bine dotați decât politicienii pentru a înțelege despre ce este vorba în politică. Pe de altă parte, cei din urmă au o tendință de neînfrânt de a se înșela asupra a ceea ce fac,referindu-se la politicile lor nu în termeni de putere, ci fie în termenii principiilor etice și legale, fie ai necesitaților biolo­gice”. În plus, după cum s-a afirmat în literatura de specialitate, „percepțiile pe care le au oamenii politici despre evoluția vieții internaționale sunt determinate de informațiile pe care le primesc prin intermediul instituțiilor specializate, dar și de imaginile pe care media le promovează în spațiul public”. Constantin Hlihor fragment    Gorbaciov își pierdea deja susținerea propriilor ceta­țeni, nemulțumiți că politica sa de „restructurare” și „deschidere”, în loc să le îmbunătățească viața, le-o îngreună. În propria-i țară, liderul sovietic ajunsese subiect de bancuri. Iată unul dintre ele, povestit mai târziu de el însuși: „Doi bărbați stau la o coadă pentru a cumpăra vodka. Trece o oră, trec două, iar ei mai că nu s-au mișcat. Toată lumea e prost dispusă. Până la urmă, unul dintre bărbați nu mai poate îndura. «Până aici! M-am săturat de viața asta, peste tot sunt cozi, nu poți să cumperi nimic, iar rafturile maga­zînelor sunt goale. Toate astea se întâmplă din cauza lui Gorbaciov și a prostiei lui de perestroika.Mi-ajunge. Mă duc la Kremlin chiar acum și-l omor». După alte două ore, omul revine în rând, încă furios, și exclamă: «La dracu cu toate! La Kremlin coada ălora care vor să-l curățe pe Gorbaciov este mai mare decât asta»”. Autor: Alexandru Purcarus