Principesa Elena Cuza Corespondenta si acte 18401909

Perioada 1859-1866, dominată de domnia marelui domnitor Alexandru Ioan Cuza, a fost marcată de reformele introduse într-o manieră accelerată, cu scopul de a conecta țară și cetățenii săi la normele și cerințele Occidentului, scopul final fiind unirea principatelor române sub același nume și sub aceeași domnie. Astfel, domnia lui Cuza are o semnificație puternică până în zilele noastre. În spatele oricărui om politic important se află, adesea în modestie și anonimat, un suflet mare și puternic de femeie. Doamna Elena Cuza s-a născut la 17 iunie 1825 la Iași și a murit la 2 aprilie 1909 la Piatra-Neamț. Căsătorită cu Alexandru Ioan Cuza la 30 aprilie 1844, Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache și a Ecaterinei, născută Sturdza, avea doar 18 ani când s-a mutat împreună cu soțul ei la Galați unde acesta se stabilise de ceva vreme. Părinții doamnei Cuza rămâneau la moșie, preocupați cu treburile agriculturii. Relația cu părinții și prietenii avea să fie păstrată mai ales prin intermediul scrisorilor pe care doamna Elena Cuza le trimitea periodic acestora.  În scrisorile sale, Elena obișnuia să dea relații părinților despre plictisul cu care se confruntă și pe care încerca să îl alunge prin croșetatul de portofele și obiecte vestimentare. Atentă la detalii, în toate scrisorile, ca un fel de laitmotiv, soția își scuza soțul că nu scria nimic socrilor săi, astfel ca fiind foarte ocupat...m-a rugat să-ți transmit respectuoase sărutări de mâini. Într-o altă scrisoare trimisă părinților în prima zi de Crăciun din anul 1844, tânăra soție nota, fără să ascundă adevărul amar al vieții sale cotidiene: Nu am noutăți să vă dau, căci ies foarte rar, negăsind plăcere decât la mine acasă; încolo societatea din Galați este de o monotonie fără asemănare. Mai târziu, Doamna Elena Cuza menționa în scrisorile sale ca în ceea ce privește relațiile, cunosc pe toate doamnele din Galați, dar frecventez doar pe doamna Ghica, și adaugă elemente din viața zilnică pe care o avea la Galați: Nu fac decât să citesc și să lucrez toată ziua. La Iași nu vom merge iarna aceasta, căci soțul meu are treburi care nu-i permit să părăsească Galațiul. Astfel, scrisorile de la rude sau simple cunoștințe erau aproape singurele bucurii pe care doamna Cuza le putea avea în “exilul” sau de pe malurile Dunării. În lucrarea Principesă Elena Cuza. Corespondența și acte 1840-1909, ediția a II-a, îngrijită de către curatorii Virginia Isac și Aurica Ichim și publicată la Editura Sigma în 2014, sunt regăsite epistole particulare care alcătuiau corespondența dintre domna Elena Cuza și rudele, prietenii și apropiații domniei sale. Acestea reprezintă remarcabile probe de stil, exersate în limba română, dar și în franceză și germană. În carte sunt expuse scrisori oficiale și particulare ale Elenei Cuza păstrate la Biblioteca Academiei Române, cât și altele regăsite în diverse publicații sau fonduri de arhivă, precum Arhiva Cuza de la Biblioteca Academiei Române sau fondul Alexandru Ioan Cuza de la Arhivele Naționale din București, și totodată de la Arhivele Naționale din Iași, cu indicarea sursei în nota bibliografică. De asemenea, în carte pot fi regăsite corespondete redactate de diverse personalități marcante ale istoriei și culturii românești din epoca modernă și contemporană. Printre numele importante regăsite în carte menționăm: Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Kretzulescu, Alexandru Cantacuzino, Carol I, Titu Maiorescu, regina Elisabeta. Publicarea scrisorilor într-o ordine cronologică creează în mintea cititorilor o imagine puternic conturată a vremurilor secolului al XIX-lea și dă un curs faptelor întâmplate dar și o unitate epistolară introducându-i pe aceștia în lumea aristocrată a vremurilor trecute.