Principiile artei tradiționale este o nouă selecție de articole din opera marelui hermeneut, selecție care vine să întregească o viziune lucidă cu privire la „societățile unanime” care ne-au precedat și care încă mai supraviețuiesc, deși precar, în fața acaparării iminente a modernității noastre nivelatoare. După cum îi spune și numele, această selecție de texte se ocupă mai ales de aspectele artei și simbolisticii tradiționale. Ce este arta? Care este rolul artei? Ce presupune actul creației? Care este raportul dintre artist și opera sa? Care este raportul dintre artist și patron? sunt doar câteva întrebări la care puteți găsi un răspuns în acest nou volum, fie că sunteți pictori, sculptori, editori, traducători, tâmplari sau agricultori, fiindcă, în definitiv, este vorba despre arta de a trăi în conformitate cu propria natură. Definindu-se el însuși ca metafizician, prin referire directă la conceptul de philosophia perennis, Ananda K. Coomaraswamy este, alături de Rene Guenon și Frithjof Schuon, unul dintre cei trei piloni ai Perenialismului, numit și Școala Tradiționalistă. Profund influențat de Rene Guénon, Coomaraswamy îi pășește pe urme în înțelegerea principiilor universale, lucrările sale fiind însă foarte diferite ca structură argumentativă, cu o perpectivă asupra tradiției care o completează pe cea a lui Guenon. Cu aplecarea unui cărturar desăvârșit, Ananda K. Coomaraswamy a construit un pod între Est și Vest: scrierile sale metafizice demonstrează unitatea ideilor din școala Vedănta cu cele din platonism și readuc în lumină budismul timpuriu. Atât fabricarea lucrurilor prin artă, cât și folosirea lucrurilor făcute prin artă au servit, nu numai confortului imediat al omului, ci și vieții sale spirituale. Au servit, cu alte cuvinte, nu doar omului exterior care se hrănește „numai cu pâine”, ci și omului deplin sau sfânt. Transsubstanțierea artefactului își are corolarul inevitabil într-o transformare a omului însuși. [...] Dacă zeitatea ia (prin artă) o formă umană, o face pentru că omul, la rândul său, să poată lua asupra sa chipul divinității, lucru pe care îl face la modul metafizic și ca o anticipare a viitoarei sale glorificări. [...] Tocmai această artă era, cândva, principiul cunoașterii prin intermediul căreia erau produse mijloacele de trai și prin care se asigurau nevoile fizice și spirituale ale omului. Omul deplin producea prin contemplație și, producând, nu se îndepărtă de el însuși. Pentru a rezuma într-o singură formulă tot ce s-a spus: arta este o superstiție; dar arta era un mod de viață. - Ananda K. Coomaraswamy
