Cartea Printesa sub acoperire PDF

Prințesa sub acoperire, primul volum al trilogiei Cronicile Rosewood   Tot ce mi-am dorit vreodată a fost să NU mai fiu prințesă. Îndrăgostită de basme, Lottie Pumpkin, o față orfană dintr-un orășel de provincie, și-a droit dintotdeauna să fie o prințesă bună și curajoasă, asemenea eroinelor din poveștile ei preferate. În capătul celălalt al Europei, Ellie Wolf, prințesa rebelă a Maradovei, își împarte timpul între plictiseala vieții de la palat și escapadele sub acoperire în lumea adolescenților obișnuiți. Atunci când destinul le aduce în aceeași cameră la Rosewood Hall, una dintre cele mai prestigioase școli din Anglia, avantajele unui schimb de roluri par aproape de la sine înțelese. Dar, pentru prințese, lumea este un loc plin de primejdii, iar la adăpostul zidurilor seculare ale școlii cineva le pândește fiecare pas…   O poveste fermecătoare despre prietenie, devotement și curajul de a fi tu însuți într-o lume în care prințesele nu sunt ce par a fi, iar magia basmului se regăsește acolo unde te aștepți mai puțin.   Connie Glynn s-a născut în Anglia în 1994 și a avut încă din copilărie o mare pasiune pentru povești, dictându-I mamei sale prima ei povestire la vârsta de șase ani. În timpul facultății a înființat canalul YouTube de vlogging Noodlerella, care s-a bucurat de un succes imens în Marea Britanie, adunând în scurt timp aproape un million de abonați. Prima parte a trilogiei Cronicile Rosewood, Prințesa sub acoperire este romanul ei de debut Fragment din volumul "Prințesa sub acoperire" de Connie Glynn:   "- Tu erai, a șoptit Lotție. Dacă la prima vedere această față misterioasă i se păruse fermecătoare, de aproape era ca un vulcan. Emana nesupunere prin toți porii. Haos și anarhie în forma umană. Ele două nu puteau fi mai diferite de-atât. Pentru fiecare însușire a lui Lotție, ea avea una total opusă. Și totuși, i se părea ciudat de cunoscută, dar nu știa de ce. Avea o atitudine îndrăzneață și o dezinvoltură de invidiat, care pe Lotție o făceau să se simtă timidă și stângace. I s-a părut chiar că avea părul vopsit; părea prea negru pentru a fi natural. Era machiată strident și purta un tricou cu o trupă de care ea nu auzise niciodată, dar pe care s-a gândit dintr-odată că ar fi trebuit să o știe. - Ce? - Bună, scuze... Bună! Lotție se bâlbâia, încercând cu disperare să șteargă orice urmă de stânjeneală din momentul în care rămăsese cu gura căscată. Ne... ne cunoaștem? Fata s-a schimbat la față și a mijit ochii, zâmbind din colțul gurii aproape sfidător. - Puțin probabil, a răspuns ea, ridicând o sprânceană ca un superstar din anii optzeci. Lottie s-a înroșit imediat, dar nu și-a putut da seama de ce.  Fata i-a întins mâna. Până și mâinile lor erau complet diferite. Brățările ei jerpelite și oja neagră sărită de pe unghiile crăpate au făcut-o pe Lotție să se simtă stânjenită de inelușul ei de aur cu fundiță și manichiura îngrijită, roz. - Eu sunt Ellie, Ellie Wolf. Lottie i-a întins și ea mâna și, când s-au atins, s-au curentat, ceea ce pe Lotție a făcut-o să tresară, dar nu i s-a părut așa de rău. - Lotție... Lottie Pumpkin, a răspuns. - Pumpkin? Lottie s-a pregătit sufletește pentru avalanșa de glume pe seama numelui ei ciudat de familie, la care trebuia să râdă, chiar dacă nu i se păreau amuzante, dar s-a bucurat când Ellie a zâmbit doar. - Drăguț. Pe fereastra de la balcon, lumina cădea pe gâtul ei delicat și pe medalionul de argint în formă de romb care avea în centru un cap de lup. Lottie s-a înroșit iar și a lăsat, fără să vrea, privirea în jos. - Mulțumesc, a spus ea. În cameră s-a lăsat o tăcere stânjenitoare, iar Lotție a simțit că trebuie să spargă gheața. - Știi în ce companie ești? a întrebat ea cu entuziasm, spunându-și apoi imediat că trebuie să se calmeze ca să nu pară prea interesată. - In Epsilon, cred, a răspuns Ellie indiferentă, răsturnându-și în pat una dintre genți.”