Pripeala si plictis. In cautarea sensului vietii

Problema organizării, respectiv a sensului vieții, a însoțit omenirea din timpuri imemoriale. Petrecerea corespunzătoare și în primul rând plină de semnificație a vieții proprii, deci a timpului care ne stă la dispoziție aici pe Pământ (și care este amenințat în orice clipă să se sfârșească), este o cerință de bază, elementară, pentru orice om care nu a fost (încă) orbit de excesul de imagini și de informații inutile. Când vorbim în mod obișnuit despre viață, nu avem în vedere numai spațiul individual în care trăim, alcătuit conform nevoilor noastre proprii, ci îndeosebi cursul vieții noastre, cu diversele sale crize și pași evolutivi și spiritul timpului din anturajul nostru. Modul în care procedăm cu timpul care ne-a fost pus la dispoziție, dacă îl trăim cu entuziasm sau că pe ceva ce ne plictisește, este o problemă de conștiință și reflectă înțelegerea noastră în privința lucrurilor esențiale sau neesențiale.