Privilegiatii

     Adam și Cynthia Morey sunt cuplul perfect. Inteligenți, fermecători, frivoli, trăiesc clipa. Au puțin peste douăzeci de ani, și căsătoria li se pare ocazia perfectă pentru a rupe legăturile cu părinții. Adam este un băiat atrăgător, Cynthia este frumoasă și vanitoasă. Șase ani mai târziu, locuiesc într-un cartier de lux din Manhattan și au devenit cuplul tipic de aspiranți la un statut social la care mulți doar visează. El lucrează în domeniul investițiilor de capital, este favoritul șefului și a început să câștige o mulțime de bani, nu întotdeauna în mod legal. Ea stă acasă cu copiii, iar rutina ce pare să nu se mai sfârșească a ajuns să o obosească. Cei doi au o singură mare ambiție: să devină și mai bogați, să ajungă, prin orice mijloace, la o poziție socială și mai înaltă. Și norocul este de partea lor: într-o bună zi Cynthia și Adam câștigă o sumă uriașă de bani... Copiii, la rândul lor, învață să profite de tot ce-i înconjoară: dacă au probleme, știu că vor reuși întotdeauna să scape, ca toți bogății din lume.     Privilegiații este o odisee lirică, provocatoare și strălucit scrisă, o meditație de actualitate despre familie, avere și despre vremurile în care trăim.       Fragment:        „A doua zi, povestea se răspândise în tot Daltonul. Robin și Jonas nu vorbiseră cu nimeni despre incident, dar probabil că April pomenise de el câtorva persoane. A întărit părerea deja generală că părinții lui April erau cei mai cool părinți din lume. Iar nefericirea lui Robin, așa cum se întâmplă întotdeauna cu nefericirea, i-a creat o aură de respect, chiar un soi de celebritate.     Dar, în cele din urmă, Robin s-a dus acasă. Fie că situația s-a calmat acolo, fie că ea a acceptat să pretindă că se calmase. Asta era treabă cu familiile: odată ce hotărau să strângă rândurile, indiferent din ce motiv, chiar nu mai aveai cum să știi nimic. La școală era la fel ca întotdeauna, veselă, șl dedicată sportului, și Înconjurată de obicei de băieți - cam cerșind atenție, după gustul lui April, dar nimic care să pară dubios. Dacă se prefăcea, se înșela singură cel puțin la fel de eficient cum îi înșela pe toți ceilalți. Singura persoană căreia îi era cu adevărat greu să treacă peste tot, recunoștea April, era mama ei. Robin nu mai răspundea ȘMS-urilor Cynthiei, iar când o făcea, tonul ei era dezamăgitor de vesel și de distant. Nu doar că Cynthia nu credea că totul era acum în regulă; nu părea să vrea să o creadă. De mai multe ori April a venit de la școală și a găsit-o pe mama ei stând la masa din sufragerie cu o ceașcă de cafea în față, plângând.     April era atât de mândră de reputația de stabilitate a casei lor, încât prietenii ei chiar s-ar fi gândit să vină la ei dacă aveau probleme. Întotdeauna era cineva care își petrecea noaptea în apartament, nu neapărat pentru că avea nevoie de un loc, ci doar de-al naibii.”