Pe 5 ianuarie 2003, Ken Jones, fost membru al trupelor speciale britanice, este prins într-o avalanșă devastatoare în timp ce escalada sălbăticia înghețată a Munților Făgăraș, în încercarea de a atinge cel mai înalt vârf din România, Vârful Moldoveanu. Aruncat de pe o stâncă, Jones își recapătă cunoștința doar pentru a se trezi învăluit de întuneric, separat de rucsac și provizii, suferind de hipotermie și prins în menghina unor dureri atroce cauzate de piciorul rupt și bazinul fracturat. Cu degerături groaznice și hemoragie internă, Jones reușește să se târască timp de trei zile până la un refugiu, doar pentru a descoperi că greul abia urma să înceapă. Istoria bătăliei sale pentru viață este una a triumfului în fața adversității și a perseverenței în fața imposibilului. Impresionantă și inspirațională până la ultima pagină, povestea supraviețuirii lui Ken Jones reprezintă dovada vie și de netăgăduit aforței spiritului uman. Ken Jones este din Shropshire, vestul Angliei. Fost membru al forțelor armate britanice, Jones a făcut parte din Regimentul Parașutiștilor, unitățile de comando ale Forțelor Navale Regale și alte diferite unități ale Forțelor Speciale Britanice. Ken este fondatorul seriei de evenimente Avalanche Endurance și Race Director al Fun Dance Race Series Special Forces Challenge. Este solicitat ca speaker motivațional la evenimente și, în timpul liber, e îndrăgostit de sport, aer liber, munte, curse de ciclism (lacăre participă ori de câte ori are ocazia) și șah, fiind un jucător pasionat. Viața lui se împarte între Lucca (Italia), San Diego (California) și Elan Valley (Țara Galilor). Fragment din cartea "Prizonier în Carpați" de Ken Jones: "Impactul scufundării mi-a cauzat un șoc ușor, pierzându-mi pentru moment orice capacitate de a acționa. Frigul și oboseala păreau să mă prindă din urmă și în câteva minute, situația mea a trecut de la periculos la fatal. Ar fi trebuit să mă rostogolesc în zăpada de îndată ce ieșisem din apă, dar nevoia de a-mi lua geaca fusese prea urgență ca să rămân fidel exercițiilor învățate în armată. Chiar și după ce m-am îmbrăcat, nu păream să pot genera suficientă căldură, așa că era vital să pornesc din nou la drum. Cuprins de un acces violent de frisoane am pornit, târându-mă prin întunericul înfricoșător al pădurii, în timp ce corpul îmi tremura în spasme incontrolabile. Nu am mers mult până când am băgat de seamă că am mâinile goale. Îmi uitasem mănușile, așa că m-am întors după ele. Abandonasem de mult planul de a scăpa din ghearele pădurii și de a ajunge la drumul forestier, acum mă deplasam doar ca să rămân în viață. Deși eram convins că acestea sunt ultimele mele eforturi, luptam împotriva nevoii imperative de a mă odihni cu fiecare simt pe care îl mai aveam; un fel de putere pe care nu știam că o am mă forța să continui. Era ca și cum corpul meu și o parte adâncă, ascunsă și inaccesibilă a minții mele, independente de propria-mi voință, luptau pentru ca eu să rămân în viață. Valuri sinistre de ceață se lăsau peste pământ, plutind la câțiva metri de sol. Se deplasau în pâlcuri stranii și luau forma unor vârtejuri care arătau ca niște fantome. Amurgul se pierdea în întuneric, în timp ce eu îmi târâm corpul prin aceste contururi tulburătoare. Până să-mi dau seama, întunericul se lăsase total peste podeaua pădurii. O tăcere mormântală domnea printre copaci și odată cu ea, un sentiment de o imensă zădărnicie îmi creștea în suflet. Nu știu de ce, dar încercam să bălmăjesc un strigăt pentru ca cineva să mă ajute. Încetase de mult să-mi mai fie frică, doar că nu voiam să mor singur. Nu aici în munți și nu în felul acesta. Am insistat, făcându-mi drum printre copaci cu mișcări pe care le credeam a fi cele din urmă. Simțeam că totul este dincolo de controlul meu. Începeam să-mi simt capul greu și vederea începuse să mi se estompeze. Organismul era pe cale să cedeze, corpul meu stingea luminile. Foarte aproape de impasul suprem, am simțit cum pierd orice speranță. Mi-am luat la revedere de la familie. Este un lucru îngrozitor să simți cum tot ce ai îți alunecă printre degete, cum tu însuți aluneci în neființă."
Prizonier in Carpati
