Această prezentare este îmbogățită de reflecția proprie a autorului, reflecție care ne propune, potrivit propriilor cuvinte, „o filosofie a existenței umane, capabilă să depășească moartea prin experiențele sale creatoare, mai precis prin experiența artistică, religioasă și metafizică. Din Antichitate până în perioada contemporană, timpul a reprezentat o continuă provocare pentru marile spirite ale umanității, atât prin caracterul său decisiv în ceea ce privește existența, cât și prin complexitatea problemelor pe care le ridică. Problema timpului este abordată aici din trei perspective diferite: cea a conștiinței, cea a clipei, cea a istoriei. Aceste perspective sunt susținute printr-o lectură a filosofilor care au adus cele mai importante contribuții la problematica timpului: Platon, Sfântul Augustin, Hegel și Bergson. Ceea ce Bergson ne-a învățat în primul rând despre timp este caracterul ireductibil al duratei și al curgerii sale. știința fizică clasică, și în special dinamică de la Newton încoace, studiază mișcarea corpurilor; or, pentru a putea măsura mișcarea și a-i da inteligibilitatea algebrică necesară, ea trebuie redusă la traiectorie.
