Procedura penala. Partea generala Ed.2

Lucrarea este concepută ca un veritabil tratat de teorie generală, în care obiectul dual al procedurii penale (procesul penal și procedurile judiciare adiacente) este prezentat în toate detaliile sale tehnice, punându-se accentul pe sistemele între care oscilează și pe fundamentele logico-juridice ale instituțiilor necesare realizării lui. Renunțând la o prezentare clasică, de manual, în favoarea unei analize exhaustive teoretice și practice, autorul reușește o expunere completă a economiei acestei discipline, care, în pofida aspectelor sale tehnice pronunțate, are șansa de a deveni o materie pasională, atractivă în spiritul și filosofia sa, chiar și pentru necunoscători.   După prima ediție, lucrarea își continuă parcursul său universitar, sancționând instabilitatea materiei prin grija de claritate și exhaustivitate de care este ghidată, îndreptându-și atenția spre dezvoltarea principiilor directoare, devenite, în mâinile magistraților, puternice instrumente de îmbunătățire a regulilor practice. Înglobând în conținutul său analiza critică a numeroaselor texte rezultate din schimbările ce au intervenit în toate sursele materiei (legislație, doctrină și jurisprudență), aceasta a făcut un larg loc tratării sistemice a disciplinei în contextul modelelor procedurale contemporane și a deschis câmpul reflectării asupra convergenței echității procedurale cu garanțiile procesuale.   Alături de abordarea tehnică a materiei, lucrarea exprimă preocuparea autorului de a încorpora în conținutul ei toate evoluțiile doctrinei și jurisprudenței penale interne, precum și multiple referințe de drept comparat. Dincolo de analiza și valorificarea textelor procedurale interne, lucrarea poziționează procesul penal român într-un context european, ales de autor pentru a permite comparații cu alte sisteme procedurale, atât dintre cele aparținând sistemului romano-germanic sau nordic, cât și dintre cele aparținând sistemului common law, în varianta continentală sau americană, de natură să-i ajute atât pe teoreticienii, cât și pe practicienii români să înțeleagă evoluția cronologică sau fundamentul unor instituții procedurale, precum și rațiunile menținerii, combinării, optimizării sau împrumutării lor.