Cum a fost posibil ca Atena, cetatea care se dorea o vatră a libertății, să-l poată condamna la moarte pe Socrate, omul care se remarcase prin vigoarea inteligenței sale, filozoful admirat nu numai de atenieni, ci de toți străinii considerați mari spirite ale epocii, care veneau să stea de vorbă cu el? Iată rezolvată o problemă încă neelucidată, o întrebare la care încearcă să răspundă cartea de față, pornind de la cercetarea circumstanțelor procesului care a dus la condamnarea lui și a situației Atenei în zorii secolului al IV-lea. Fragment din carte: "Procesul În anul 399 Socrate a fost acuzat de Meletos, Anitos și Licon „ că nu recunoaște zeii cetății, că încearcă să introducă noi divinități să corupă tineretul"(Xenofon,Apologia,10) înainte de a ne pune întrebări cu privire la aceste reproșuri și fundamentul lor, este important să precizăm ce era pe atunci sistemul judiciar și cum își exercită el funcția la Atena. Justiția la Atena Sistemul judiciar atenian era unul din piesele grele ale constituției democratice. Tradiția îi atribuie lui Solon inițierea acestuia. Într-adevăr, în vremurile vechi, regele era cel care dispunea de puterea de justiție. Fragmentarea autorității regale între trei, apoi între nouă arhonți, așa cum relatează. Aristotel, a antrenat în același timp și fragmentarea puterii judiciare pe care și-o împărțeau arhonții aleși anual și consiliul format din arhonții eliberați de sarcina care locuiau pe colina Areopagului. Redactarea unui cod de legi de către Dracon, la sfîrșitul secolului al VII-lea, dădea o primă definiție a delictelor și a pedepselor pentru omucidere. Foarte gravă criza pe care a cunoscut-o Atena la începutul secolului al VI-lea l-a obligat pe Solon că, o dată cu soluția la criza agrară și a consecințelor acesteia, să doteze cetatea cu un ansamblu de legi „ asemănătoare pentru cei buni și pentru cei răi, fixînd pentru fiecare o dreaptă justiție", cum i-a plăcut lui însuși să spună într-unul din poemele sale. Să fi creat el atunci și un tribunal popular, cum ne lasă să înțelegem Aristotel care spune că, pentru a da mai multă forță poporului, el a instituit dreptul de apel la tribunale? Este greu să ne pronunțăm asupra acestui punct. În general, istoricii sînt de acord că arhonții și Areopagul au mai păstrat mult timp, chiar pînă la începtul secolului al V-lea, cunoașterea delictelor și puterea de judecată. "
