Această icoană făcătoare de minuni este una dintre cele nezugrăvite de mână omenească, fiind pictată în chip preamînunat. Reîntemeiat între anii 1852 și 1866, la inițiativa primului Stareț Nifon Ieroschimonahul, cu ajutorul primilor săi ucenici, între care Nectarie Ieroschimonahul dar șI al altor ostenitori, vrednici de toată pomenirea și lauda, Schitul Românesc Prodromu de la Sfântul Munte Athos a fost refăcut și cu ajutorul lui Grigorie Ghica Voievod, Domnitorul Moldovei, și Alexandru Ghica, Caimacamul Munteniei, dar și al Mitropoliților Sofronie al Moldovei și Nifon al Munteniei. “Dorința de a înzestra noul așezamânt monahal românesc cu o icoană de mare valoare artistică, dar mai ales spirituală, i-a adus pe Nifon și pe ucenicul său Nectarie la Iași, unde au comandat o icoană iconarului ieșean Iordache Neculau, angajat de cei doi cu condiția să lucreze, postind prin ajunare, adică putea să mănânce doar după ce încheia lucrul la icoană pe ziua respectivă. Spre uimirea meșterului, dar și a ucenicilor săi, în dimineața zilei de 28 iunie 1863 icoana s-a găsit pictată și, în baza documentelor și a mărturiilor vremii, este considerată ca fiind «nefăcută de mâna omenească», iar motivat de numeroasele vindecări miraculoase pe care le-a oferit celor ce i s-au închinat cu credință, este considerată una dintre cele mai importante icoane făcătoare de minuni din ortodoxia românească”, aflăm dintr-un istoric pus la dispoziție de Parohia Toma Cozma din Iași, așezământ care deține, prin bunăvoința părintelui Arhim. Clement Haralamb de la Schitul Prodromu, o copie în miniatură, deosebit de prețioasă a acestei icoane făcătoare de minuni, care este izvor de binefaceri, tămăduiri și fapte minunate pentru toți cei se roagă cu credință. De asemenea, și în Capitală, la paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului se afla o copie a acestui minunat odor.
