Proiectocratia. Ficțiuni productive și industria dezvoltării în România postsocialistă

Am ajuns să numesc acest regim proiectocrație: guvernare prin proiecte. Nu prin lege sau prin forță, ci prin intervenții temporare, cu buget predefinit, indicatori cuantificabili și un termen clar de implementare, finanțate de Uniunea Europeană (UE), de donatori străini sau de organizații internaționale. Este o formă de putere care funcționează prin ceea ce numesc în paginile următoare ficțiuni productive: narațiuni de succes care mențin aparatul în mișcare, independent de ce se întâmplă pe teren. Este o formă de putere operată de brokeri, adică intermediari care traduc între limbajul Bruxelles-ului și realitățile locale, care știu că „primarul de acolo s-a certat cu verișoara de la ADR [Agenția pentru Dezvoltare Regională]” și că „până nu se împacă, potențialul stă la sertar”, care au carnețele cu însemnări criptice și hărți desenate de mână ce nu apar în niciun raport oficial și care fac sistemul posibil tocmai pentru că îl subminează creativ, zi de zi. Este o formă de putere care produce, cu fiecare ciclu de finanțare, nu dezvoltare, ci permanenta ei promisiune. Depășind întrebarea comodă legată de eșecul proiectelor de dezvoltare, această carte se ghidează după o interogație mai productivă analitic: Ce anume produce aparatul dezvoltării atunci când funcționează conform propriei sale logici? Iar răspunsul se conturează pe parcursul cercetării, scoțând la iveală o serie de mecanisme paradoxale. Analiza va arăta cum se ajunge la proiecte care generează rapoarte menite exclusiv să justifice noi inițiative. Vom vedea cum indicatorii sunt calibrați pentru a măsura strict conformitatea cu planul, ignorând de multe ori realitatea din teren, și cum categoriile administrative sunt reduse la simple goluri statistice, făcând abstracție de oamenii reali. - Costin Adrian Cace   Proiectocrația este o carte-eveniment: le pune în fața celor care au construit, administrat, implementat și evaluat proiectele finanțate din fonduri europene în România o oglindă incomodă, dar necesară. Cartea se citește pe nerăsuflate, aproape ca un roman polițist. Nu pentru că ar căuta fraude și vinovați, ci pentru că dezvăluie, pas cu pas, mecanismele din spatele unuia dintre cele mai mari paradoxuri ale dezvoltării finanțate din fonduri europene: succesul pe hârtie și eșecul în realitate. Costin Cace reușește să combine cercetarea riguroasă, datele din teren și o construcție teoretică solidă cu talentul de a spune o poveste. Rezultatul este mai mult decât o analiză a proiectelor europene: este o reflecție profundă asupra modului în care încercăm să schimbăm România și asupra motivelor pentru care schimbarea administrativă nu se transformă întotdeauna în dezvoltare reală. O carte necesară pentru cei care vor să înțeleagă nu doar cât am cheltuit pentru dezvoltare, ci și ce am învățat din acești bani. - Ancuța Vameșu   „Cartea reușește o prezentare clară și în același timp imaginativă a relațiilor complicate dintre realitățile din teren, structurile instituționale și modelele de dezvoltare. Efectele asupra economiilor și identităților locale, precum și transformările neașteptate ale practicilor și proceselor sociale sub influența proiectelor globale ale dezvoltării sunt analizate deopotrivă dintr-o perspectivă etnografică și teoretică. - Călin Cotoi