Prologul unei mari iubiri

    O zi de școală obișnuită. Sau poate obișnuita pentru MINE, pentru TINE, dar nu pentru EL. Atunci a simțit ca luna, cerul, stelele sunt ale lui... Era DOAR un elev, dar inima lui visa la EA. Un elev care voia DOAR să cunoască un profesor. Atunci S-A ÎNDRĂGOSTIT. În această inimă mică încăpea atâta dragoste pentru EA, încât simțea că nu poate să trăiască, să spere și să viseze fără ca toate gândurile lui să nu alunece spre EA. Putea oare această dragoste să învingă toate barierele societății? Putea EA oare să uite pentru o secundă că el este elev și EA profesoară? Va putea un elev să iubească un profesor fără să fie condamnat, fără să simtă că ceea ce face și ceea ce simte este O IUBIRE IMPOSIBILĂ? Va putea EL să o cucerească? Să o facă să zboare cu EL pe aripile vântului?        Fragment:       “În următoarea dimineață se trezi foarte devreme Trebuia să încerce cheia și să își admire realizarea Cumpără un trandafir și la ora 7.00, când nimeni nu era prin împrejurimi, intră în școală. Fără să facă nici cel mai mic zgomot, ajunse la etajul întâi. Bagă cheia în ușa capitonată și auzi un click. Inima îi stătu în loc. Apăsă ușor pe clanță și ușa se deschise. Rămase cu mâna întinsă și cu ușa deschisă, nemaiștiind ce să facă. Abia acum realiza că era în cabinetul EI și că reușise. Picioarele i se înmuiară. Închise repede ușa în urma sa. Stătea țeapăn și se uită în jur. Era același cabinet pe care îl știa și totuși... Totul era schimbat. Era fără EA. Nu avea nic un pic de viață. Era gol și fără importanță. Înainta încet și așeză floarea pe catedră. Apoi zâmbi. Abia aștepta să vadă reacția EI. Când o să intre și o să vadă trandafirul... O să își pună o mie de întrebări și nimeni nu o să poată să îi răspundă. Şi el adora acest lucru. Să o pună în încurcătură. Numai el știa acest secret și așa va rămâne. Nici prietenilor nu o să le spună. Ştia că nu îl vor trăda, dar era mai bine așa. Deodată auzi un zgomot pe hol. Trebuia să iasă de aici. Nu dorea să fie descoperit și să se interpreteze greșit pătrunderea lui în cabinet. Deschise ușor ușa și o încuie fără. zgomot. Se uită în stânga și în dreapta și răsuflă ușurat. Nimeni nu îl văzuse.”