Qpoem este proiectul celei mai solidare comunități de poeți și iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toți într-o uriașă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, așa cum centrul este peste tot. - Călin Vlăsie Indiră Spătaru (n. la 24 ianuarie 1971, Iași) este absolventă a Facultății de Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Muzeografa în cadrul Muzeului Literaturii Române Iași, la casa ,,O. Cazimir”. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Din 1997, membră CopyRo, din 2000, membră a Societății Culturale ,,Junimea ΄90”. Prezentă în revistele literare: Convorbiri literare, Poesis, Poezia, Dacia literară, Luceafărul, Steaua Dunării, Revista muzeelor, Vitralii, Hyperion, Academia Bârlădeană, Cronică, Ateneu ș.a.; precum și în numeroase antologii și dicționare. Figurează în antologia în limba spaniolă 7 poeți ieșeni, în traducerea lui Mario Castro Navarrete. Volume publicate: Poeme (1995), Seninătatea lemnului (1997), Serile la Mircești (1999), Marele albastru (2001), Sălbaticul anotimp (2005), În bucătăria Sylviei Plath (2008), Etna (2014). Membră a cenaclului Qpoem din 2015. „Ține imperativ de emblema oricărui poet ieșean o anumită distincție culturală a discursului. Ea nu lipsește (ba dimpotrivă) nici Indirei Spătaru, nu numai în această Promenadă (cu destule poeme ce vin din Etna lui 2014), ci-n general, căci Indiră respira praful cărților chiar și cînd mai da cîte-o raită pe la vreo celebră tavernă ieșeană. Asta îi asigură un anumit rafinament în prelucrarea notițelor de real, de regulă încadrate în drama unei sensibilități care percepe, chiar și-n seninătatea contemplației, hîrletul înfipt în zborul albatrosului. Nu sunt, însă, în poezia Îndirei doar agresivități presimțite (ori chiar simțite), ci și miraje candide. Între diafanitatea lumii și colții realului ca imediatete brutală se mișcă, în pași studiați, Indiră." - Al. Cistelecan Fragment din cartea "Promenadă" de Indiră Spătaru "în cumpăna zorilor Când în realitate te cufunzi ești împins cu o forță egală cu greutatea trupului tău în fantezie. Un camion descarcă un gram de suflet printre cutii cu haine second-hand. Virează apoi prin lungile coridoare ale spitalului cotidian în care oamenii se îmbulzesc la rânduri pitiți în carapace de sidef. Pe mese șed pictori făcând radiografii statuilor din somn."
